Găsisem azi-dimineaţă pe gandul.info un articol despre un studiu făcut în Marea Britanie de National Literacy Trust (NLT), care a dus la concluzia că copiii şi adolescenţii citesc din ce în ce mai puţin şi că mulţi dintre ei consideră drept “lecturi” sms-ul, e-mailurile, statusurile de la Facebook şi Twitter. Fuseseră chestionaţi vreo 18.000 de tineri, cu vârste până în 17 ani. Directorul NLT era de părere că unul din şase reprezentanţi ai noii generaţii vor ajunge să citească şi să scrie la nivelul unui copil de 11 ani.
Articolul mi-a adus aminte de discuţia pe care am avut-o ieri cu un prieten, care îmi povestea că orice şi oricum ar încerca, nu reuşeşte să-l facă pe băiatul lui de 13 ani să citească. A încercat cu cărţi poliţiste, de aventuri, cu vampiri şi câte şi mai câte, dar degeaba. Copilul e isteţ, bine crescut şi cuminte, nu se sfieşte să spele vase în restaurantul familiei când vede că oamenii de la bucătărie sunt copleşiţi de treabă, dar nu are răbdare să citească o carte.
Aceeaşi problemă o are şi prietena de-a mea din Bucureşti, al cărei băiat de 11 ani nu se dezlipeşte din faţa calculatorului. Este înnebunit după jocuri şi filme, dar cărţile nu-l atrag câtuşi de puţin. Ceva mai norocoasă este însă o altă prietena mea din Bratislava, care a reuşit să-i deschidă băiatului ei pofta de lectură dându-i cărţi cu vampiri. Puştiul de 10 ani le citeşte în engleză, pentru că deşi este convins că, citez, “românii sunt cel mai cool popor din lume”, cititul în limba română i se pare greoi.
Toţi prietenii ăştia ai mei au crescut asemeni mie, cu “cărţi la pachet” în care, alături de un roman bun primeai şi Raportul la al XI-lea Congres al PCR sau Cuvântările tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Aşa se realiza planul de vânzări al economiei centralizate. Cum, pe vremea aia, nu aveai ce face altceva decât să citeşti, ajungeai să stai ore în şir la coadă p
