Cenuşa industriei româneşti, intrată în colaps după căderea comunismului, ascunde o nestemată: drepturile de poluare. Guvernul e pe cale de a o pierde definitiv şi pe aceasta din cauza incompetenţei şi a unor chichiţe birocratice.

Un dezastru care era previzibil încă de acum o lună a fost anunţat du­minică de Comitetul ONU de Conformare al Protocolului de la Kyoto: drepturile României de a tranzac­ţiona cele 300 de milioane de certificate de emisii au fost suspendate. Jurnalul Naţional a scris recent că ţara noastră ar pierde 1,5 miliarde de euro la cotaţiile actuale ale certificatelor. Problema este cu atât mai mare, cu cât aceste certificate s-ar putea să nu mai fie reportate după finele lui 2012, astfel că suspendarea României vine în momentul cel mai nepotrivit pentru a putea face vreun ban de pe urma cenuşii care s-a ales de industria lui Ceauşescu.

România are din 2007 obligaţia de a raporta Comitetului de Conformare – Ramura de Implementare a Protocolului de la Kyoto inventarul de emisii de gaze. Cauza suspendării României o constituie "neîncrederea în capacitatea autorităţilor publice române de a gestiona problematica estimării emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel naţional". Mai precis, Bucureştiul nu a fost în stare să raporteze corect cantitatea emisiilor de gaze cu efect de seră. Suspendarea României a fost propusă la precedenta reuniune a forului, desfăşurată în perioada 6 - 8 iulie la Bonn, în Germania. Conform procedurii, deşi concluziile întâlnirii din iulie sunt preli­minare, la reuniunea din 25-27 au­gust, ţinută tot la Bonn, România nu mai are dreptul la o nouă audiere, ci doar la o "declaraţie oficială". Un cer­tificat este echivalentul dreptului de a emite în atmosferă o tonă de dio­xid de carbon. Borbely a spus că au mai fost suspendate anterior Grecia, Bulgaria şi Croaţia.

România are un surplus de 300 de milioan