Provine dintr-o familie de 14 copii şi a învăţat meserie de mic, cu scopul de a se putea întreţine de unul singur şi de a nu depinde de sprijinul părinţilor. S-a născut în satul Văleni, comuna Pogăceaua şi este legat sufleteşte de Sărmaşu, locul unde şi-a început cariera în meseria de sticlar. În prezent, Grigore Nicuşan este unul din puţinii artişti din domeniul sticlăriei din judeţul Mureş, fiind invitat de edilii din Sărmaşu să îşi expună creaţiile în Parcul central din localitate, cu ocazia ediţiei a noua a Zilelor Sărmăşene.
Reporter: Cu ce ocazie la Zilele Sărmăşene?
Grigore Nicuşan: Mulţumesc Primăriei locale pentru invitaţia care mi s-a făcut, mă onorează faptul că am fost invitat să am o expoziţie în Parcul central din Sărmaşu, oraş unde am început activitatea de sticlar. Fiind ucenic la Cooperativa meşteşugărească din Sărmaşu prin anii 70, am lucrat aici vreo trei ani, după care am mers în armată şi apoi m-am mutat în Târgu-Mureş, la Prodcomplex, unde m-am specializat în meşteşugul prelucrării
sticlei la ţeavă.
Rep.: Meşteşug aflat pe cale de dispariţie…
G.N.: Într-adevăr, aşa stau lucrurile. România a fost cel mai mare
exportator de sticlărie din Europa şi dacă ar fi să facem o paralelă cu anii 1990, acum mai avem doar două – trei procente în ceea ce priveşte producţia comparativ cu anii respectivi.
Rep.: Lucraţi într-un atelier propriu?
G.N.: Da, am un atelier lângă Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Târgu-Mureş, unde a fost fabrica de cărămidă. Am cumpărat centrala termică de acolo şi mi-am construit un atelier de sticlărie.
Rep.: Aveţi piaţă de desfacere?
G.N.: Mulţumesc lui Dumnezeu, am rezistat până acum. Cam 80 -
90% din producţie o vindem în străinătate, în Austria, Germania, Italia, Ungaria, SUA, Franţa şi alte ţări, atât în colecţii particulare, cât şi în magazine de artă.
Re
