Aseară, în Vama Veche, sub briza mării şi pe fundalul muzicii rock care răsuna de la terase, cunoscutul solist Damian Drăghici s-a întâlnit cu tinerii. O întrunire neconvenţională, în care artistul a vorbit cu patos despre ce înseamnă să fii ţigan aici şi „dincolo“.

Pe Terasa Corsarul, pe bănci de lemn, pe o briză care strângea din cauza frigului, Damian Drăghici a încins atmosfera cu poveşti din viaţa sa. A venit cu logodnica lui, Paula, a bâjbâit până a ajuns în Vamă, iar aici a provocat tinerii la discuţii libere despre destin, apartenenţă, valori, succes şi decăderi. Înconjurat de obiecte făcute în această săptămână de meşteşugarii romi la Vama Veche, Damian Drăghici a spus că se simte bine Acasă. „Ori cânţi, ori mergi la puşcărie“ Are 41 de ani şi de peste trei decenii îşi caută menirea. Provine dintr-o familie de 7 generaţii de lăutari şi spune că întreaga copilărie a fost marcată de lipsa condiţiilor materiale, a îngrădirii la care a fost supus pentru că era rom. „Menirea mi-a ales-o familia mea şi nu m-au întrebat niciodată dacă îmi place ceea ce fac. Mi s-a spus: ori faci muzică, ori te duci la puşcărie. Luam bătaie ca să studiez şi de la vârsta de 10 ani cânt la nai“, povesteşte Damian. A cerşit pe străzi în Grecia În 1989, cu 6 luni înainte de Revoluţia din România, a trecut ilegal graniţa şi a ajuns în Grecia, unde a cerşit un an pe străzi pentru a-şi câştiga pâinea de zi cu zi. În Grecia, a reuşit să cânte într-un bar, apoi să fie remacat de un impresar olandez şi în cele din urmă să primească o bursă la Berklee College of Music. „Când am primit invitaţia lor de a studia la Boston am rupt-o, crezând că e glumă a prietenilor mei“, spune artistul. „Spuneam că sunt ţigan şi mă mândream cu asta“ La Boston, şi-a îndeplinit visul şi deodată spune că şi-a eliberat sufletul. A studiat mult, apoi a ajuns un artist de succes. „Spuneam în dreapta şi în stânga