Odată ce colonelul Muammar Gaddafi (sau, conform paşaportului său tocmai descoperit de rebeli, Gathafi) a devenit o stafie în propria-i ţară, ştirile ce ne vin din Libia poartă amprenta entuziasmului popular, a şocului în faţa ororii şi a propagandei impresioniste de tip revoluţionar.

Aflăm că: peste 50 de cadavre carbonizate au fost găsite într-o închisoare din sudul oraşului Tripoli; peste 200 de cadavre în descompunere au fost descoperite într-un spital abandonat din capitala Libiei; unul dintre fiii lui Gaddafi avea în garaj mai multe maşini, printre care un Fiat ultimul răcnet; în palatele dictatorului african au fost găsite - uau! - bijuterii de aur şi băi placate cu marmură; în frigiderele tiranului erau cantităţi imense de carne.

O comparaţie e inevitabilă. Ştiţi ce se spunea la Televiziunea Română Liberă începând din 22 decembrie 1989, după ce „informaţiile" fuseseră mestecate mai întâi de Radio Europa Liberă? Că: securiştii lui Ceauşescu îi împuşcau pe răniţi în spitalele din Timişoara; unei mame i-a fost scos copilul din burtă cu baioneta, iar cadavrul micuţului a fost fotografiat alături de cel al mamei; când se sătura de violat artiste, Nicu Ceauşescu răpea copii şi îi ţinea ostatici; palatele tiranului erau pline cu robineţi de aur; câinii odiosului, Corbu şi Şarona, mâncau carne de calitate, la care poporul nu avea acces.

Neroziile spuse atunci vor rămâne în antologia dezinformării. Unele erau minciuni sfruntate (povestea cu robineţii de aur), altele făcături ordinare (cadavrele din sceneta „mama şi copilul" nu aparţineau unor martiri ai Revoluţiei şi nici nu erau victime ale represiunii ceauşiste, ci zăceau de prin noiembrie în Cimitirul săracilor din Timişoara, fiind dezgropate doar pentru şedinţa foto-video).

Au existat şi exagerări populiste, centrate pe luxul în care trăiau Ceauşeştii. Faptul că aceştia aveau frigiderul pli