Foto: Thinkstock Se sperie tare femeile când medicul rosteşte diagnosticul „chisturi ovariene”.
Orice formaţiune apărută pe ovare care depăşeşte trei centimetri se încadrează în categoria chisturi ovariene.
Există chisturi funcţionale, care dispar de la sine şi pot avea drept cauză contraceptivele orale. Aşadar, în cazul chisturilor funcţionale nu trebuie efectuată nici o intervenţie chirurgicală.
Mai există categorii ale chisturilor rânduite după alte criterii. Sunt chisturi lichidiene, cu membrană fină, cu lichid în interior. Această categorie de chisturi sunt necanceroase, de multe ori funcţionale. Atenţie! Pot fi şi organice. Pot apărea şi chisturi seroase benigne, adică necanceroase, care sunt formaţiuni solide. Mai putem vorbi şi despre categoria chisturilor endometriene care se elimină chirurgical. Şi, în fine, în categoria chisturi sunt incluse şi cele dermoide, formate din amestecuri de păr, de fragmente osoase. Norocul este că această categorie de chisturi ovariene sunt necanceroase. Totuşi, ele trebuie înlăturate chirurgical. Care sunt simptomele care anunţă posibile chisturi ovariene. Femeia are dureri, sângerări şi medicul ginecolog descoperă chisturi ovariene.
Alte chisturi ovariene sunt descoperite la examenele cu ecograful. Întrebarea este dacă nu cumva chistul ovarian poate ascunde un cancer de ovar? Iar al doilea semn de întrebare este dacă acest chist ovarian e funcţionl şi se retrage de la sine sau este organic. Chistul organic, deci nefuncţional, persistă peste trei luni. Dacă viaţa acestui chist a depăşit trei luni se impune operaţia. Chisturile seroase sau dermoide se operează laparoscopic şi fragmentele sunt trimise la examenul de laborator ca nu cumva să fie cancer. Dacă este vorba despre cancer, chirurgul este obligat să scoată amebele ovare, uterul, trompele, anexele, praporele, eventual, şi apendicul. Urmează chimi
