Eforturi. Zoltan Ionescu a reuşit să recupereze doar o mică parte din tablourile pe care familia sa le deţinea înainte de instaurarea comunismului în România Eveniment. Vaza a fost fabricată în primii ani de comunism Colecţie. Clujeanul a adunat în nouă ani zeci şi zeci de obiecte, unele de o certă valoareAvând în vedere valorile pe care le deţine, Zoltan Ionescu s-a arătat la început destul de reticent. Apoi, mândru totuşi de faptul că are un Tonitza veritabil, a decis să ni se destăinuie. "Tabloul l-am primit, alături de altele, de la o mătuşă a soţiei mele, care face parte din familia Grandpierre, deţinătoarea unei imense colecţii de obiecte de artă în vremea comuniştilor. Ceea ce avem noi este însă doar o mică parte din ce am mai apucat să salvăm din colecţie, după 15 ani de la căderea regimului comunist.
Pânza cu Tonitza am primit-o fără ramă şi nu i-am dat importanţă la început. Apoi am cercetat, am discutat cu experţi, a fost un drum lung până la identificarea tabloului. A fost greu, deoarece nu prea există bibliografie de specialitate (cataloage de artă - n.r.) de la acea vreme", ne-a mărturisit colecţionarul.
El crede că tabloul valorează cu mult mai mult de 40.000 de euro, cât s-a speculat în presă zilele trecute. Oricum, Zoltan Ionescu nici nu se gândeşte să se despartă de vreunul dintre cele aproape 50 de tablouri pe care le are. "Nu pot să mă despart de un obiect de artă, căci toate îmi sunt de suflet. Am trecut şi prin situaţii grele, dar tot nu am vândut", ne-a spus clujeanul. Acesta umblă prin toată ţară, dar şi prin străinătate, pe la târguri sau magazine de antichităţi, pentru a-şi îmbogăţi colecţia. "Am păţit-o când am cumpărat şi tablouri care s-au dovedit false, dar am prins şi ocazii când am cumpărat ieftin obiecte de valoare, căci proprietarul era necunoscător în domeniu. Foarte multe lucruri bune de artă ajung pe mâna necunoscă
