… s-ar cuveni sa ne psihanalizam la scara nationala : ceva, undeva, trebuie ca e facut ferfenita in noi. Ceva ce nici macar nu avem curajul de a-l scoate, ca pe-un pitic, pe masa, pentru a-l rasuci la lumina zilei. Preferam sa-l lasam acolo unde e, in strafundurile subconstientului colectiv, conform principiului care ne-a distrus – « acum nu e momentul ». Niciodata nu e momentul.

Problema acestei abordari este evidenta pentru oricine are (si cine n-are ?) o minima experienta cu « piticii ». Un pitic nu dispare niciodata pentru simplul fapt ca-l ignori. Piticii nu « functioneaza » precum plantele, ca de aia sunt pitici. Dimpotriva. La adapostul subconstientului, se fac mari. Penumbra, intunericul, le tihneste cum le tihneste florilor lumina soarelui.

Din punctul asta de vedere, piticul romanilor numit Republica Moldova isi poate freca linistit palmele de bucurie. Putine sanse deocamdata sa fie scos la lumina, asezat pe masa, si rasucit pe toate partile.

Ieri, sambata, 27 august, s-au implinit 20 de ani de cand Republica Moldova si-a declarat independenta si, cu o singura exceptie notabila (site-ul hotnews.ro) nimeni, dar nimeni altcineva (din cate am apucat sa vad – si-am apucat) nu a considerat faptul demn de consemnat, daramite de analizat. Nimeni.

Am procedat bine, acum 20 de ani, cand ne-am inghesuit sa recunoastem independenta statului moldovenesc ? Ce-am castigat si ce-am pierdut ? Ba mai mult : cum ar trebui sa procedam de aici inainte ? E buna abordarea lui Basescu ? Marturisire : la scara mare, in tuse groase, mie mi se pare ca da ; unde pierde, e la scara detaliilor, a politicilor concrete si, mai cu seama, la implementarea acestora – dar asta e o parere personala, care se poate discuta. Problema e ca nimeni nu e dispus s-o faca. Nici pe aceasta, nici pe oricare alta.

Republica Moldova a incetat a mai constitui un subiect de de