Muzeul Satului Bucovinean îşi deschide porţile, fiindcă are oaspeţi de seamă. Sâmbătă şi duminică, 27 şi 28 august, Muzeul Bucovinei organizează o mare sărbătoare, cu tarafuri şi fanfare. Muzicanţi desăvârşiţi, fără pereche, aleşi pe sprânceană de Grigore Leşe, vor poposi pe uliţele frumosului sat bucovinean şi vor hori, vor doini, vor cânta neîntrecut, aşa cum au învăţat de la bătrânii satelor lor.
De ani de zile, muzicianul descoperă, în colţuri neştiute ale României, lăutari de excepţie, care păstrează datinile străbune şi care, fără să fi fost la şcoli înalte, strunesc vioara, gorduna, ţambalul, acordeonul, de te lasă fără grai. În plus, cântecele lor, neatinse de trecerea anilor, îţi arată trăirile şi necazurile ţăranului român de odinioară, aşezate în cântece cu versuri simple, dar de o sensibilitate profundă. Festivalul „Tarafuri şi fanfare” – ediţia a şasea – poposeşte la Suceava (pentru a doua oară) însă, ca de fiecare dată, va aduce muzicanţi de mare excepţie, care ştiu să joace, să cânte, şi nu oricum, ci cu întreaga lor fiinţă, să transmită stări, să creeze momente excepţionale, cu poveşti din vetrele satelor lor. Sunt oameni simpli care-ţi picură muzica în suflet, fiindcă melosul porneşte dintr-un izvor numai de ei ştiut! Atunci când înalţă cântări bătrâneşti, se luminează la faţă în semn că, iată, cântecele lor – punte peste timp – sunt adevărate giuvaere din zestrea neamului românesc! Ei ştiu bine asta şi le lasă moştenire fiilor lor, aşa cum, tainic, le-au primit la rândul lor.
Din păcate însă, muzica ţărănească este pe cale de dispariţie, iar versurile simple, cu metafore uimitoare şi rime meşteşugite, sunt alungate de lălăieli absolut banale şi fără sens, care prind din ce în ce mai mult „teren”. Azi, bătrânii lăutari sunt chemaţi la nunţi doar în prima parte a zilei, ca să ţină rit
