Noi ne dădeam inapţi ca să scăpăm de armată, iar pe el îl chema marea cu o forţă devastatoare. Şi azi la fel, noi renunţăm plini de lehamite, el dă năvală.
Lipsind de la Ziua Marinei, ca să nu fie acuzat că provoacă asistenţa, întrucât ştia că va fi luat cu huo, preşedintele n-a mai luptat cu destinul marin. S-a reabilitat însă în cadru intim la Neptun, unde şi-a povestit viaţa cu foşti colegi.
Amintirile preşedintelui Băsescu sunt doldora de învăţăminte şi lasă urme. După ce s-a confesat că a fost un elev mediocru, a urmat chestia cu filozofii şi tinichigii, moment care i-a redat demnitatea dlui Liiceanu. Însă statisticile îl confirmă pe Băsescu. Azi, ţara exact de atâta mai are nevoie, de strungari şi tinichigii. Restul poate să emigreze. Viitoarele generaţii de tinichigii îi vor pune portretul în sufragerie.
De altfel, vigoarea modelului a fost năucitoare în cazul repetenţilor, care oricum îşi băgau picioarele în ea de şcoală: uite, bă, nici Băse n-avea chef de învăţat şi s-a scos.
Amintirile preşedintelui au forţă premonitorie. În studenţie, s-a mărturisit printre altele la Neptun, a fost declarat inapt medical. Unul dintre cei mai buni oftalmologi din România, medicul oftalmolog Ştefan Boeraş, care lucrase cândva la Spitalul militar cu celebrul profesor dr. Mircea Olteanu, căruia i-a şi fost student, l-a declarat inapt. Inapt-inapt. Şi ce face viitorul preşedinte? Se duce să se vaite la viitorul amiral, comandantul proaspetei Academii Navale. Şi ce face amiralul? Rupe certificatul de inapt, în faţa doctorului care tocmai se pusese de-a curmezişul destinului lui Popeye.
Învingător, viitorul preşedinte şi-a frecat palmele că l-a pus la punct pe specialist. Era prima victorie în faţa intelectualilor. În paranteză fie amintit, un alt fost coleg de academie povestea că studentul Traian ar f
