Chiar şi descalificat printr-o regulă aberant de restrictivă, recordmanul mondial a făcut spectacol la Mondiale. Unul scurt şi frustrat
Un pom lăudat şi un sac rupt. Sau prea mic. O finală mondială de 100 de metri ratată, cu toate scuzele pentru domnii Blake, Dix şi Collins, medaliaţii cu aur, argint şi bronz. O finală ipotetică avîndu-l pe Usain Bolt pe culoarul 5 şi o finală reală fără el, cu o potecă goală chiar în mijlocul pistei. Ce preferăm?
Televiziunile au cerut federaţiei internaţionale introducerea unei reguli de o stricteţe nemaiauzită: sportivul care fură startul să fie descalificat din prima. Erau prea multe secunde pierdute. Aşteptarea pînă la pocnetul pistolului, picioarele care ţîşneau suspect de iute din blocstarturi, apoi reluarea ritualului iar şi iar, pînă cînd toţi plecau simultan, peste mai puţin de 10 secunde se termina totul, dar degeaba, programul era răsturnat. Calupurile publicitare nu mai puteau intra atunci cînd trebuia, spaţiul era depăşit şi, OK, o fi scurtă cursa asta, dar ziua are doar 24 de ore, orice am face.
Acum dau un pic filmul înapoi, pînă la Beijing 2008. Atunci o lume întreagă a văzut primele episoade ale spectaculosului serial "Bolt". L-a văzut pe jamaican frînînd clar pe ultimii metri ai finalei olimpice de la sută şi trecînd linia de sosire cu ochii fugindu-i în stînga şi-n dreapta. Dar cu record mondial, un 9,63 secunde uimitor. A urmat o altă scenă, Usain în rolul principal, clovn genial, înalt de 1,95 metri, scoţîndu-şi din picioare pantofii aducători de aur, făcînd înconjurul stadionului Bird's Nest îmbăiat în sclipirile blitzurilor.
Un an mai tîrziu, la Mondialele de la Berlin, Bolt a împins limita şi mai mult, 9,58 secunde pe sută, 19,19 la 200. Noi secvenţe au intrat în repertoriu, acele feţe făcute în faţa camerelor de filmat înaintea curselor, la prezentare, degetele dojeni
