In vremuri de mari incercari pentru toata lumea, cand nimeni nu mai este sigur de ziua ce va urma, cand tentatiile apar la tot pasul si necazurile par ca nu se mai sfarsesc, cand viitorul pare mai sumbru ca niciodata, romanii redescopera credinta sau se incred si mai mult decat inainte in ea.
Cand te simti singur si deznadajduit, cum nu te-ai putea increde in ceva ce iti promite sprijin moral, care ramane langa tine atunci cand restul oamenilor par sa se disperseze? Intr-un oras atat de mare, de aglomerat, de pus pe fuga ca Bucurestiul, nu ai crede ca se afla atat de multe locuri unde te poti reculege si cere ajutor divin.
La o privire mai atenta, insa, vei observa ridicandu-se timid, dintre unele blocuri gri sau alte cladiri inalte si semete de sticla, cate o bisericuta mica sau chiar cate o catedrala maricica. Stiai, de exemplu, ca exact in mijlocul orasului, nu departe de Piata Unirii se afla chiar si o manastire?
Mare mi-a fost mirarea cand am patruns intr-o curte, urcand o micuta colina, unde nu se aude zgomot, nu se simte agitatia din trafic pe care o resimtisem din plin cu 5 minute inainte, nimeni nu se grabeste sa ajunga undeva, timpul si spatiul nu mai au nicio valoare. La fel ca la manastirile indepartate, curtea este plina de flori, sunt cateva banci unde sa-ti odihnesti picioarele obosite si un izvor cu apa rece pentru cei insetati.
Aceasta este Manastirea Radu Voda, unde poti gasi moastele Sfantului Nectarie. Aici nimeni nu se va uita ciudat la tine, iar, desi este bine sa vii cat mai acoperit cu haine, nu ti se va face observatie daca nu respecti acest lucru, caci cei de acolo sunt pur si simplu bucurosi ca te apropii de Dumnezeu, sub orice forma ar fi.
Recunosc faptul ca nu stiu foarte bine obiceiurile bisericesti, asa ca m-am cam fastacit odata ce am intrat si am vazut multa lume care stia ex