Momentul 1996 e crucial. Emil Constantinescu câştigă alegerile prezidenţiale. Dar, stupoare: după ce se vede cu sacii în căruţă la Cotroceni, îşi calcă angajamentul făcut în faţa lui Coposu, de a-l aduce pe Rege pe tron. Coposu, mort cu un an înainte, se învârte în mormânt. Tabăra anticomunistă se divide, jumătate se mulţumeşte cu înlocuirea lui Iliescu.

În timpul ăsta, departe de ţară, se petrecea un miracol hollywoodian: mai vârstnica principesă Margareta face cunoştinţă, bineînţeles întâmplător, cu un actor arătos şi cu zece ani mai tânăr. Focul se aprinde. Sentimentele nu ţin seama de vârstă şi nu pleacă urechea la suspiciuni, cum ar fi pedigriul junelui Duda, al cărui tată a fost secretar PCR, a deţinut funcţii în PSD şi, colac peste, ca să zicem aşa, pupăză, mai era şi bun prieten cu Ion Iliescu. Degeaba a bombănit bătrânul Rege, n-a avut spor în faţa femeilor. După doi ani de curte, căsătoria e gata. Radu Duda devine prinţ. La sfârşitul lui 2007, Regele trece peste legea salică şi o desemnează pe Principesa Margareta drept moştenitoare a tronului. Prinţul Nicolae este scos din joc. După decesul Regelui, Duda va deveni Prinţ Consort. Adevăratul conducător al Casei Regale a României. Trecuseră 60 de ani de la abdicarea din 1947.

Într-un articol din revista Căminul Românesc care apare la Geneva, Nicolette Franck, autoare a mai multor cărţi despre viaţa Regelui, afirmă că Duda a fost infiltrat în Familia Regală de serviciile secrete la ordinul lui Iliescu. Presa publică un document incendiar care provine din biroul fostului prim-secretar PCR Iaşi: un tabel cu nume de persoane şi datele la care PCR a aprobat ca acestea să devină persoane de sprijin pentru Securitate. Pe listă, Radu Duda, actor la Teatrul Naţional din Iaşi, pentru care PCR dăduse aprobare să devină persoană de sprijin a Securităţii la 9.03.1986. Şeful Securităţii Iaşi, Constan