CFR vrea să joace pe noua arenă a Clujului. E o ţară liberă, cel puţin în teorie.

Principalul argument al domnilor Paszkany şi Mureşan? Stadionul este construit din bani publici, deci e al tuturor. În plus, şi cheltuielile generate de organizarea unui meci ar fi mai mici pe “Cluj Arena”, în jur de 7.000 de euro faţă de 15.000 cît a plătit Steaua cînd a jucat cu ŢSKA.

Ar fi “politically correct” ca feroviarii să-şi dispute partidele pe fostul “Ion Moina”, dar nu şi moral. Fosta potcoavă a fost leagănul şi reazemul unor generaţii întregi de suporteri ai Universităţii Cluj. Aici, Mircea Luca nu s-a speriat de crampoanele atacanţilor, aici Ivansuc scria serenade pentru inima tribunei, aici alfabetul începea cu litera “U”. Emoţiile, amintirile, poveştile, necazurile nu pot fi expropriate. Aici au fost aprinse zeci de mii de lumînări în memoria legendelor clubului, un gest unic în România. Lumînările s-au stins, dar spiritul nu e perisabil.

Au existat şi momente de pauză forţată. Bejania de la Sibiu, cînd Universitatea a continuat să joace în campionatul românesc în timp ce Ardealul era sub ocupaţie maghiară. Pe stadionul părăsit de “şepcile roşii” evolua KAC, iar mai tîrziu Vasas (Ferarul). La întoarcerea la Cluj, “U” şi-a recîştigat pe gazon dreptul de a fi acasă pe arena de lîngă Parcul Central. A învins cu 4-0 pe Ferar, îmbrăcînd echipamentul ascuns de magazinerul Komaromi Sandor. “L-am păstrat aici, îngropat în pămînt, sub paie, lîngă depozitul stadionului, pentru că ştiam că vă veţi întoarce”.

“U” e iar în bejanie şi trebuie să-şi justifice dreptul de a se considera acasă la ea acasă. În timp ce a migrat pe la Alba, Bistriţa şi Mediaş n-a primit nici o invitaţie, nici măcar formală, de la concitadina CFR, să-şi dispute partidele în Gruia, cum remarca

jurnalistul Gelu Claudiu Radu într-un editorial postat pe site-ul suporterilor Univers