Locuitorii de la periferia municipiului au şansa ca, în anul de graţie 2012, să treacă de epoca Evului Mediu, urmând să aibă canalizare. Nici apă curentă nu are încă toată lumea, cât despre canalizare, acesta a rămas încă un deziderat la care mii de brăileni doar speră. După aceea pot spera şi la reţele de gaze ori străzi asfaltate.
Ce să mai vorbim de cei din mediul rural, pentru care până şi iluminatul stradal este un vis frumos. Nici vorbă acolo să aibă vreo şansă ca, în secolul acesta, să beneficieze de apă curentă, canalizare, gaze sau asfalt. Desigur, situaţia este aceeaşi în mai toată ţara, dar parcă-parcă, lucrurile încep să se mişte şi în direcţia asigurării unor utilităţi demne de mileniul trei.
Pe de altă parte, este revoltător ca un serviciu pe care romanii, de exemplu, îl aveau de acum 2000 de ani, să nu existe încă în România decât în cazul a circa jumătate dintre gospodării. Oricum, să nu vă faceţi speranţe că lucrurile se vor rezolva uşor, chiar şi în cazul celor pentru care proiectele de canalizare au chiar şi finanţare. Cu toate că primarul a dat asigurări că se va avea grijă ca locuitorii să nu rămână cu străzile doar săpate şi că se va lucra eficient, după principiul săpăm, montăm conducta, astupăm, pun pariu că lucrurile nu vor sta aşa. Mai ales că debutul lucrărilor este ideal pentru a avea dreptate: sfârşitul lunii septembrie. Fix odată cu începutul sezonului ploios, care va fi urmat de îngheţ. Crede cineva că străzile pe care vor începe lucrările nu vor fi transformate pur şi simplu în mlaştini? Că nu vor rămâne şanţuri săpate, care se vor umple cu apă şi în care te-ai putea îneca? Ori că lucrările se vor face la timp, ca la carte, fără a se crea prea mult disconfort locuitorilor din zonă? Ori că sumele deja aprobate vor fi îndeajuns? Nu cred că va mira pe nimeni dacă exact la momentul astupării şanţurilor banii alocaţi
