Românii care lucrează în străinătate îşi însuşesc obiceiurile locuitorilor din ţările în care migrează şi, ajunşi din nou acasă, ies în evidenţă prin comportamentul lor. Unii dintre emigranţi devin adepţi ai alimentaţiei ţării „de adopţie“, alţii vorbesc „hibrid“ când ajung acasă. Specialiştii spun că astfel încearcă să impresioneze.
Mai mult de o treime dintre gospodăriile româneşti (aproximativ două milioane şi jumătate) au avut cel puţin unul dintre membrii la lucru în străinătate după anul 1989. Şi în prezent, specialiştii estimează că peste două milioane de români se află la muncă în străinătate, cei mai mulţi în Spania şi în Italia. Majoritatea au ca obiectiv principal achiziţionarea sau construirea unei locuinţe la întoarcerea în ţară, conform unui studiu făcut de Agenţia pentru Strategii Guvernamentale şi Gallup Organization.
Le este greu să se „readapteze"
De cele mai multe ori, românii care lucrează în străinătate îşi însuşesc obiceiurile locuitorilor ţărilor în care migrează. Astfel, ajunşi din nou în România, ies în evidenţă prin comportamentul diferit. Mulţi dintre emigranţii care revin de tot acasă spun că le este destul de greu să se „readapteze" la viaţa de aici. Mădălin (29 de ani) s-a întors anul trecut în Bucureşti după ce a locuit timp de cinci ani în Valencia (Spania) şi are de gând să rămână. Spune că i‑au trebuit câteva luni să se obişnuiască, din nou, cu stilul de viaţă de aici.
„Mi-am dat seama că o să‑mi fie greu să trăiesc din nou aici din prima zi în care am ajuns acasă. M-a şocat o vânzătoare de la un supermarket care a ţipat la mine să mă mut la altă casă când m-am aşezat la rând cu căruciorul de cumpărături. Imediat după aceea, am ieşit în parcare şi am vrut să iau un taxi, dar am fost refuzat pentru că era cursa prea scurtă. Astfel de întâmplări sunt greu de imaginat într-o ţară civilizată", povest
