EVZ a fost la el acasă. Am vorbit mai mult de o oră. L-am filmat, am mâncat împreună icre, salată boeuf, peşte prăjit, brânză perpelită. Am făcut împreună un interviu lung despre viaţă, istorie veche, dar şi mai recentă, însă nu ne-am apropiat de prezent. Sursa: OCTAVIAN COCOLOȘ
Undeva, prin Piaţa Unirii, la etajul trei al unui bloc cu aer boieresc, Ion Diaconescu adoarme la televizor, iar afară nu mai iese decât însoţit.
Este la o foarte mare distanţă de noi, nu pentru că ar vrea, pur şi simplu aşa i s-a întâmplat. Prietenii lui s-au dus. Are ochii foarte vii şi o jenă de a fi împlinit 94 de ani. Crede că a ieşit din istorie. Noi l-am descusut şi am aflat, de exemplu, de ce Regina nu a vrut monarhie în România. MULTIMEDIA VIDEO evz.roVezi mai multe Interviu cu Ion Diaconescu
Şi de ce Securitatea nu i-a sucit capul. Altfel, bătrâneţea poate fi grea. Toţi visăm să ajungem la asemenea vârstă, fără să-i înţelegem singurătatea. Printre rude, prieteni, tovarăşi politici şi ziarişti, Ion Diaconescu, la 94 de ani, este mai singur decât la "izolare", în temniţele comuniste.
FELICITĂRI PE RAMURĂ
Pornim sculele. În acelaşi moment sună telefonul. Avea să se întâmple destul de des în timpul interviului. Multe rude, dar şi un politician, Ciuhandu, primarul Timişoarei.
V-au sunat mulţi?
M-au sunat care îşi mai aduc aminte...
De la partid nu v-au sunat şefii ăştia noi?
Păi, de la partid, depinde ce ramură. Ramura la care am dat şi eu binecuvântarea, asta a lui Ciorbea, m-au sunat. Îi mai aştept, mai vin pe-aici.
Ceilalţi, ramura Pavelescu, nu sună...
Nu m-au atacat, dar în orice caz, nu sună. (Aurelian Pavelescu a pierdut bătălia la Congresul PNŢCD din iunie, în favoarea lui Victor Ciorbea. De atunci, tace şi coace. Unitatea partidului e încă un vis.)
Ce program aveţi acum? Câte ore dor
