Exista un cerc al ipocriziilor atat de puternic in cazul nuntii lui Borcea, incat aproape nimeni nu i-a scapat. Lupta curvasariei au inceput-o televiziunile de stiri, care au transmis ora de ora evenimentul, descriind cu pasiune tampita, cel mai adesea, detaliile urat mirositoare ale chilotariei mirilor.
Dupa ce un reporter gatuit de emotie ne instiinta de la fata locului despre ciorapii extravaganti ai lui Borcea, veneau analistii si invitatii din studiouri sa strambe din nas. Ca lor le pute, totusi...
Ca-n viata - nu ne place, dar vorbim; ne schimonosim de scarba, dar ne uitam mai departe cu ochii scosi din cap. Ultima veriga a lantului de fatarnicii sunt, desigur, consumatorii de media. E o porcarie, o sfidare a bunului simt si gust - vor fi spus ei - dar cifrele audientelor demonstreaza ca nimic nu a fost mai urmarit decat acest spectacol, extrem de ieftin si scump in acelasi timp.
Ca de fiecare data, vor fi aparut si analistii dezgustati ca posturile de stiri nu au ratat o noua ocazie pentru a-si mai pierde inca putin din si asa tot mai fragida credibilitate. Ca si cum, daca toate aceste spirite fine si rafinate ar fi vrut cu adevarat sa se extraga cotidianului nu ar fi putut sa puna mana pe o carte - sa spunem "Fiinta si Timp" a lui Martin Heidegger - si sa isi petreaca duminica in cu totul si cu totul alt chip decat cu ochii beliti in televizor.
Dar pentru ca televiziunea a ajuns a doua noastra casa si nu mai putem sa ne desprindem de ecrane, ne comportam vizavi de programele lor exact ca si cum am face-o fata de vecinul nostru. Tragem cu ochiul prin gard la petrecerea lui, dar strambam din nas sofisticat apropo de invitatii sai; ne bucuram pe ascuns de raul lor, dar ne declaram compasiunea publica fata de vreo nenorocire ce le zguduie existenta.
Dincolo de suita fatarniciilor noastre, ale tuturor - d
