Profesorul Dan Dungaciu analizează în interviul pentru România liberă tendinţa politicienilor şi elitelor moldovene de a rămâne în zona de influenţă a Moscovei, chiar şi după 20 de ani de independenţă a ţării. În acelaşi timp, fostul consilier al preşedintelui moldovean aminteşte despre o rezoluţie a Senatului SUA din 28 iunie 1991 prin care administraţia de la Washington era îndemnată „să sprijine eforturile viitoare ale guvernului Moldovei de a negocia paşnic dacă o doreşte reunificarea Moldovei şi Nordului Bucovinei cu România". Dan Dungaciu crede că, deşi acest tren a fost pierdut, lucrurile nu vor rămâne aşa.
La 20 de ani de la obţinerea independenţei Republicii Moldova, această ţară este considerată doar parţial liberă de un recent raport făcut de Freedom House. Ce-i lipseşte pentru a fi cu adevărat liberă?
D.D.: Lipseşte în primul rând un spaţiu public similar statelor democratice. De la plecarea comuniştilor s-au întâmplat multe lucruri bune în această direcţie, dar nu destule: cineva spunea la Chişinău că înainte exista un Voronin şi că acum avem mai mulţi. De foarte multe ori politizarea presei s-a făcut foarte rapid după schimbarea de regim. Probabil că acesta
este unul dintre indicatori, mai cu seamă că foarte puţine organe de presă din Republica Moldova pot fi considerate independente.
Republica Moldova copiază modelul rusesc sau modelul românesc în politică şi în
presă?
D.D.: Modelul rusesc este o tentaţie pentru clasa politică şi dacă ai copiat modelul rusesc în politică, atunci el se va aplica şi în presă. În Rusia legătura dintre politică şi presă este directă şi esenţială, iar în Republica Moldova sunt foarte mulţi politicieni, inclusiv tineri, care au modele în spaţiul Federaţiei Ruse. Nu este întâmplător, fiindcă, dacă ne uităm pe sondaje cei mai populari oameni politici în Republica Moldova sunt Putin şi
