Raspunsul la intrebare este interogativ si multiplu, ca acele cinci "clasice" din abecedarul gazetaresc. In urma cu ceva ani, in 2006, coperta unui numar dintr-o prestigioasa publicatie britanica gazduia incitantul titlu: "Cine a omorat ziarul?". Fireste, subiectul media a fost supus imediat analizelor, iar concluziile, desi relative, au incercat sa intregeasca oglinda fenomenului supus atentiei.
Peste Ocean, vina declinului informatiei pe script este atribuita lui Craig Newmark (nume predestinat?), intemeietorul unei retele de site-uri de mica publicitate gratuite. Aceasta popularitate exploziva a contribuit la scaderea abrupta a veniturilor obtinute de ziare, o afacere in care monopolul respectiv fusese confortabil stabilit decenii de-a randul.
Inspiratul american a raspuns acuzatiei cu o pirueta plasata zambitor intre modestie si accept: "Este o exagerare considerabila".
Realitatea indica, fara putinta de tagada, ca mass-media sufera transformari esentiale in modul de ei de a fi. Tanara generatie de cititori a crescut preluandu-si informatiile proaspete din televiziune si de pe web, ajunse, de pilda, primele doua surse din Statele Unite. Acolo, virtualul a depasit ziarele in 2010 si este considerat cel mai important izvor de noutati pentru cei sub 30 de ani.
Totusi, sanatatea ziarelor este foarte importanta, pentru ca ele tind sa stabileasca agenda celorlalte media, si tot aici lucreaza cei mai multi jurnalisti. In tara lui Obama, retelele de televiziune aveau angajati acum doi ani 500 de oameni, fata de 40.000 cati erau in slujba cotidienelor.
Recesiunea a fost pentru unii un punct de cotitura pe aceasta piata. Intre 2007-2009, veniturile ziarelor au scazut cu 4% in Franta, Germania (10%), Marea Britanie (21%), Statele Unite (30%). Presa scrisa din vestul Europei gestioneaza un declin de lunga durata, nu
