Se implinesc 71 ani de cand una din tarile vecine noua obtinea bunavointa tiranilor Europei, pentru ca, pescuind in ape tulburi, sa-si adjudece o bucata din teritoriul romanesc.
De la bun inceput, Ungaria a contat pe interventia lui Hitler, considerat, la acea data, jandarmul Europei. Lui Hitler i-a placut jocul, dupa cum rezulta clar din jurnalul personal al contelui Ciano, ginerele lui Mussolini si ministru de Externe al Italiei, citez:
"28 august. Hitler (...) ne lasa noua, mie si lui Ribbentrop (ministrul de Externe al Germaniei n.a.) latitudinea de a gasi o solutie. Singurul lucru care-l intereseaza cel mai mult este ca pacea sa fie mentinuta in acest sector si ca petrolul romanesc sa continue sa curga in rezervoarele sale".
Sub aceste auspicii urma sa fie scrisa una din cele mai dureroase pagini din istoria Romaniei, in prezenta celor doi "arbitri" - von Ribbentrop si Ciano - precum si a minstrilor de externe ai tarilor in cauza: Manoilescu si Csaky.
Douazeci de minute intarziere la ora 4 dimineata
Sosita la Viena in ziua de 28 august 1940 la orele 13, delegatia romana a fost asteptata la gara protocolar de Ribbentrop si condusa la contele Ciano, ca sa i se comunice conditiile arbitrajului: indiferent cum va arata acesta, el va fi semnat fara comentarii.
Cu glas glacial si contrar oricaror uzante diplomatice, Ribbentrop cere partii romane sa obtina imputernicirea regelui si a Guvernului pana cel mai tarziu a doua zi la orele 3.40 dimineata.
Nimic nu ilustreaza mai bine atmosfera ultimativa din acele momente, decat jurnalul diplomatului roman Raoul Bossy, participant si el la evenimente:
"Toate insistentele lui Manoilescu au ramas zadarnice si Ciano i-a spus ca un refuz al Romaniei ar trece-o automatic (sic!) printre dusmanii axei. Ribbentrop si Ciano au fost in timpul
