După căderea lui Gaddafi, revenirea la normalitate se dovedeşte anevoioasă; multe crime ale regimului ies abia acum la iveală, iar libienii se străduiesc să găsească balansul între euforia libertăţii şi fantomele trecutului.

Una dintre poveştile de groază despre ororile înfăptuite de membrii fos-tu-lui regim a fost dezvăluită de o echipă a programului ame-rican de televiziune CNN, aflat într-un complex de vile ale fiilor lui Gaddafi, situat pe malul Mediteranei. Printre lăzi de şam-panie scumpă şi piane albe, reporterii au găsit-o pe Shweyga Mullah, bona etiopiană a copiilor lui Hannibal Gaddafi, al patrulea fiu al dictatorului, cunoscut pentru excesele sale violente. Capul,faţa şi corpul femeii erau acoperite de cicatrice şi plăgi - suferite în urma unor arsuri cu apă clocotită. Bona a povestit că acestea i-au fost provocate de Aline, soţia lui Hannibal, care a pedepsit-o astfel pentru că a refuzat să bată o fetiţă care plângea. Aline i-a legat mâinile şi picioarele şi a turnat apă clocotită pe ea - după care a obligat-o pe femeie să stea timp de trei zile afară, în frig, fără mâncare. Şi alţi angajaţi s-au plâns de felul în care au fost trataţi - mai rău decât câinii familiei; astfel, un bărbat din Bangladesh le-a povestit reporterilor CNN că a fost bătut şi crestat cu cuţitul în mod regulat şi fără motiv. Cei care lucrau pentru familia Gaddafi nu erau văzuţi de membrii acesteia drept angajaţi, ci ca simpli sclavi.

Un nou început, cu aceiaşi oameni?

Poveşti asemănătoare despre familia Gaddafi şi cei din anturajul său explică probabil ura pe care libienii de rând o simt faţă de toţi membrii fostului regim. Astfel, în oraşul Misrata au avut loc proteste împotriva numirii lui Albarrani Shkal drept noul responsabil pentru securitate din capitala Tripoli. Shkal, un fost general în armata lui Gaddafi, a devenit un informator al insurgenţilor începând