… alex, de la focusblog, a avut o idee, zic eu, cat se poate de buna: sa le ceara unor ziaristi sa-si rememoreze amintirile din armata. Cum, in majoritatea cazurilor, era vorba despre armata obligatorie, parerile reprezinta ceva mai mult decat o simpla incursiune in memorie (nu ca astea, in sine, ar fi putin lucru). Pana acum au raspuns la apel (sic!) Laura Cernahoschi, George Damian, Mihnea Maruta si, cu voia Dumneavoastra, ultimul pe lista, suprasemnatul.
Eu zic ca merita sa cititi. Si, pentru a va face pofta, va ofer cateva mostre. Textele integrale pot fi citite pe:
www.focusblog.ro
sau, si mai exact, pe:
www.focusblog.ro/2011/08/fie-zi-cu-soare-fie-sau-cerul-noros-patru-jurnalisti-si-amintirile-lor-din-armata
Laura Cernahoschi Viața mea în uniformă
În generația mea sunt o raritate: „am făcut armata”. Chiar dacă încă nu se renunțase la armata obligatorie, majoritatea celor de o vârstă cu mine au fentat-o prin mastere nesfârșite, boli închipuite sau pur și simplu ignorarea anunțurilor de recrutare. Nu fac parte din cei care cred că te face mai bărbat spălatul WC-ului cu periuța de dinți, mestecatul de pietre din mâncarea de fasole, degeratul în cazarmă sau suportarea unui gradat a cărui unică defulare este umilirea celor care în viața de zi cu zi îi sunt superiori prin pregătire și situație socială.
În ciuda celor de mai sus…toți cei care au făcut armata păstrează o nostalgie aparte vremurilor cu uniformă, oricât de tare le-ar fi urât atunci: poate pentru că erau tineri și aveau toată viața înainte, iar greutățile erau mai ușor de suportat. Armata rămâne pentru bărbați cam ca nașterea la femei: un ritual de trecere și un chin pe care îl rememorează veșnic. Cărtărescu scria undeva că, deși abia a supraviețuit armatei, primul lucru pe care l-au făcut, el și colegii lui de facultate, când s-au revăzut la Universitate, a fost să
