Consiliul Naţional de Tranziţie din Libia critică vehement autorităţile algeriene încît au primit pe solul lor o parte din familia lui Gadhafi, este vorba despre cea de-a doua soţie a acestui, Safia, precum şi trei dintre copiii coplului, printre care fiica lor Aïcha. Cotidianul LE MONDE evocă în context existenţa unor tensiuni între Tripoli şi Alger. Tensiuni care vin din faptul că Algeria se simte ameninţată de revoluţia din Libia, ne explică comentatorii ziarului.

Şi pe bună dreptate, dacă ne gîndim că regimul algerian este unul total rigid, incapabil de a imagina cea mai vagă reformă. Un regim aflat de fapt în mîna militarilor pentru care conceptele de democraţie, revoluţie sau schimbare sunt tot atîtea forme de coşmar. În general, tot vîntul de libertate care bate în nordul Africii i-a speriat pe lidierii algerieni care au făcut tot posibilul pentru a menţine populaţia într-o stare de paralizie.

Paradoxul face însă că fostul şef suprem de la Tripoli, Muammar Gaddafi, nu a întreţinut niciodată relaţii bune cu Algeria, deşi cele două ţări au în comun o frontieră lungă de 2000 de kilometri. Generalii algerieni s-au temut întotdeauna de intrigile lui Gaddafi, l-a acuzat chiar că îi înarmează pe islamiştii radicali algerieni şi că sprijină diferite mişcări rebele din Africa subsahariană.

Iar acum după căderea lui Gadhafi, liderii de la Alger se tem că noul regim de la Tripoli va fi infiltrat de islamişti... Nu trebuie uitat însă că această atitudine a regimului algerian are o justificare.

Cînd Algeria a încercat totuşi reţeta democraţiei, în 1991, alegerile libere au fost cîştigate de islamişti. Iar după ce guvernul a anulat aceste alegeri, a urma un război civil care s-a soldat cu peste o sută de mii de morţi. Regimul militarilor a avut nevoie de zece ani pentru a înfrînge grupurile islamiste şi a eradica terorismul, de unde această ob