Secţia de dezintoxicare a Spitalului de Psihiatrie „Alexandru Obregia“ din Bucureşti nu mai face faţă cererilor de internări de urgenţă. Părinţii toxicomanilor aflaţi la un pas de moarte îngroaşă zi de zi rândurile la poarta unităţii în speranţa că doar-doar se va elibera un loc şi pentru copiii lor.
Ţipete de disperare, lacrimi şi cereri de ajutor se aud în fiecare dimineaţă în faţa porţii Secţiei de Dezintoxicare a Spitalului „Alexandru Obregia“. Unitatea este înconjurată cu garduri de lemn şi supravegheata straşnic de o armată de agenţi de pază. Aceştia trebuie să ţină în frâu mulţimea de părinţi furioşi că nu-şi pot interna copiii căzuţi în ghearele drogurilor. Aşa se întâmplă de un an de zile, din cauza numărului limitat de paturi: doar 25.
În fiecare zi, zeci de părinţi îi imploră pe medici să deschidă porţile. Anul trecut, la Spitalul „Alexandru Obregia“ au fost internaţi aproape o mie de toxicomani, iar anul acesta, potrivit medicilor, au fost trataţi peste 500.
Vezi aici FOTOGALERIE cu toxicomanii de la Spitalul "Alexandru Obregia":
Înăuntru, scenele sunt terifiante: holul arată ca un cimitir bântuit de strigoi. Numai asta îţi vine în cap când te uiţi la cei 30 de toxicomani, înghesuiţi în mai multe camere. Îşi tocesc şlapii făcând ture pe holul rece, căptuşit cu faianţă, îngust de circa un metru jumătate şi lung de vreo 15 metri. Spaţiul este atât de mic, încât nici dacă ai vrea, n-ai cum să treci de ei fără să respiri acelaşi aer şi fără să te loveşti de privirile lor rătăcite. Pupilele dilatate ale pacienţilor îţi induc o stare frică de parcă ai fi fost lăsat singur într-o celulă cu asasini.
Cu drogurile în frigider
De teamă, te faci prieten cu toţi, încerci să le înţelegi suferinţa, pentru că te trag de mână să-ţi spună ceva, însă nu ştii ce e în capul lor de fapt. Ca la Bălăceanca! Cel care le înţelege cu
