O dispută precum cea legată de proiectul Gabriel Resources de la Roșia Montană nu ar fi posibilă nici în Franța, nici în Germania, nici în Marea Britanie și nici în Ungaria vecină. Ea ar fi de negândit și în Italia, şi în Grecia, şi în Spania, cât sunt ele de meridionale. Acestea sunt națiuni cu identitate clar definită. În România, orice e posibil, nimic nu e sigur.
De ce ar fi de negândit o astfel de “discuţie” într-o ţară civilizată? În definitiv, exploatări miniere pe bază de cianuri există şi în Suedia şi în Finlanda şi în Noua Zeelandă. Pentru că în povestea cu masivul Cârnic şi Roşia Montana din Apuseni nu e vorba de bani vs. ecologie. Este vorba de valoarea istorică şi culturală excepţională a acestor locuri. Ele ar urma să fie măcinate fir cu fir, boabă cu boabă…
Imaginaţi-vă că s-ar descoperi petrol sub oraşul italian Florenţa sau în împrejurimile sale. Sau aur în cantităţi uriaşe şi de o puritate mare în muntele Athos. Sau în parcul Yellowstone din Statele Unite. Sau un zăcământ de metale rare sub pietrele celtice de la Stonehenge din Marea Britanie. Imaginaţi-vă cum ar reacţiona autorităţile acestor ţări în faţa unei cereri de exploatare. Imaginaţi-vă cum ar reacţiona opinia publică.
Imaginaţi-vă. Credeţi că alegătorii de acolo se vor lăsa ameţiţi de bancuri cinice precum o să câştigaţi 4 miliarde de euro, BNR îşi va completa rezerva de aur, etc. Pierdem miliarde de euro din fondurile europene (13% absorţie în acest moment), tocmai am pierdut 1,2 miliarde numai din certificate de poluare, am pierdut recent o investiţie în energie eoliană de 5 miliarde de euro şi câte şi mai câte. Când sunt atâtea afaceri normale şi profitabile de făcut, chiar trebuie să dăm foc la casă şi la biblia părinţilor ca să ne dăm capitalişti veroşi în folosul altora?
După ce muntele va fi făcut pulbere, minele romane de aproape 2000 de ani nu vor mai e
