Există o stare de spirit complexă în Franţa definită de cuvîntul “la rentrée”. Limba română nu dispune de un echivalent pentru acest cuvînt francez care înseamnă reluarea activităţii generale după vacanţele de vară. În Franţa, acest cuvînt are ceva magic pentru că degajă, doar la simpla pronunţare, un fel de febrilitate.
Francezii îşi urează de exemplu, la început de septembrie, "bonne rentrée", iar oamenii politici şi patronii multor întreprinderi organizează, "pour la rentrée" cîte o conferinţă de presă. Revenirea din vacanţă are în Franţa aproape semnificaţia de revenire la viaţă, ca şi cum totul s-ar repune în mişcare după o paranteză de şase sau şapte săptămîni.
Şi este adevărat că la Paris, de exemplu, se simte imediat o diferenţă în materie de ritm urban între zilele care preced ultimul week-end din august şi zilele de după acest week-end cînd toată lumea s-a întors de fapt din vacanţă.
Cum francezii practică acest sport în masă, "la rentrée" îţi crează senzaţia că oraşele s-au umplut din nou de oameni şi au reînceput să trăiască, după ce în toată perioada de vară străzile au fost aproape pustii, sute de magazine închise iar pietonii s-au deplasat lent ca nişte fantome.
Acest cuvînt doldora de energie şi semnificaţii se asociază apoi cu fiecare domeniul de activitate în parte. Pentru a spune "începutul anului şcolar" francezii recurg la sintagma "rentrée des classes", este vorba deci despre redeschiderea şcolilor în primele zile ale lunii septembrie. A nu se confunda cu "la rentrée universitaire" care are loc în octombrie.
Există însă şi "une rentrée politique" pentru că brusc întreaga clasă politică îşi regăseşte apetitul pentru dezbateri, reîncep şedinţele Parlamentului, reîncep consiliile de miniştri iar toate instituţiile statului se repun în mişcare cu personalul complet.
Există şi "une rentrée littéraire" pentru
