În toamna lui 1944, comuniştii au pornit asaltul pentru a prelua frâiele Guvernului. Prim-miniştrii Constantin Sănătescu şi Nicolae Rădescu au fost „torpilaţi“ sistematic. În acţiunile de stradă menite să dărâme guvernele de coaliţie a avut un rol şi Nicolae Ceauşescu, în calitate de şef al tineretului comunist.
La 29 octombrie 1944, Nicolae Ceauşescu se afla pe o tribună amplasată de manifestanţii antiguvernamentali în faţa Ministerului Economiei, sediul Executivului de la acea vremea. Cerea vehement demisia generalului Constantin Sănătescu. Acesta nu dorea să demisioneze din fruntea Guvernului, stricându-le socotelile comuniştilor. În faţa maselor mobilizate de partid, Ceauşescu n-a ezitat să-l ameninţe de prim-ministru: „trebuie să fie un Guvern al FND", „trebuie să-l impunem prin forţă", „data viitoare când venim să se ştie că ne vom impune altfel", a spus viitorul preşedinte al
României.
După eliberarea completă a Transilvaniei - 25 octombrie 1944 -, Lucreţiu Pătrăşcanu (PCR) şi Constantin Titel-Petrescu (PSD) şi-au dat demisia din Guvern, provocând o criză politică. Propaganda comunistă susţinea că întreg Guvernul demisionase, şi a început să solicite virulent schimbarea Executivului cu unul controlat de Frontul Naţional Democrat.
Ceauşescu, pe baricade împotriva „reacţiunii"
Nicolae Ceauşescu a fost în focul acestor acţiuni de luptă contra adversarilor politici. A activat în stradă, unde i-a mobilizat pe tinerii din UTC ca să participe la manifestaţiile contra prim-ministrului Constantin Sănătescu. Curând, presiunile din presă s-au mutat în stradă. Astfel, duminică, 29 octombrie 1944, muncitorii din fabrici şi uzine, intelectualii şi studenţii care aderaseră la partidele din FND au fost mobilizaţi în Piaţa Victoriei. Înfruntând ploaia, mulţimea, estimată de ziarul „Scânteia" la 70.000 de oameni, a luat parte la un
