În fapt, elementul fundamental care a dus la mimarea consensului a fost argumentaţia vagă şi generală a propunerii. În mare, s-a evocat momentul economic dificil şi, tot în mare, s-a spus – de altfel, la prima vedere, argumentul este greu de contrazis – că două momente electorale de asemenea amploare, înşirate de-a lungul întregului an 2012, ar paraliza complet orice voinţă politică de a mai continua reformele şi ar da peste cap planurile de austeritate deja anunţate de Guvernul Boc.

Natura motivaţiilor este cea care operează, însă, distincţii în abordarea subiectului, repede alungat de pe prima pagină, pentru că nicio temă politică nu poate face faţă concurenţei unei nunţi de mogul al fotbalului. (Nu pot să nu evoc aici spectacolul halucinant al transmiterii live şi al emisiunilor nesfârşite în care fiecare îşi dădea cu părerea asupra meniului, în care demimondeni cu parfum interlop, spălaţi la maşină şi făcuţi „elite“, îşi dădeau ochii peste cap fără să fie capabili să pronunţe corect numele felurilor de mâncare pentru care plătiseră, iar în studiourile de televiziune se înfiera proletar risipa şi sfidarea. Contextul de maxim amuzament a fost cel în care, la Antena 3, Andrei Marga şi Ecaterina Andronescu, vorbind grav despre starea învăţământului, erau puşi în ferestre concurente cu crema de homari a lui Borcea.)

La o privire mai atentă, singurul punct iniţial de convergenţă a fost austeritatea. Într-o democraţie reală, un asemenea tip de motivaţie ar trebui plasat în plan secund. Nu poţi, în mod credibil, construi o strategie electorală viabilă, bazându-te pe circumstanţe, oricât de „bugetare“ ar fi. Nu economia în sine este scopul organizării alegerilor, ci funcţionarea şi modernizarea statului, iar alegerile bine organizate sunt un factor determinant în punerea pe şine a acestor obiective.

Există, totuşi, anumite încercări de a introduce pe a