Noul director executiv al FMI, doamna Christine Lagarde, este din ce in ce mai precauta in aprecierea situatiei economice a lumii occidentale si a Europei in special.
Nici in primele zile, cand prelua mandatul, Lagarde nu era prea entuziasta, dar la obisnuita conferinta anuala de la Jackson Hole, unde pentru prima oara se prezenta in aceasta calitate, s-a ferit de orice urma de optimism.
FMI nu este o casa de ajutor reciproc
Fraza rostita de ea in cadrul solemn de acolo a fost mult comentata de presa internationala: "Evenimentele petrecute in aceasta vara demonstreaza ca am intrat intr-o noua faza periculoasa".
Este sigur ca europenii, incurcati in crizele lor, asteptau mai degraba o promisiune optimista, decat una rau prevestitoare, din partea acestui Deus ex machina, asteptat ca un fel de ultim pai, bun sa te agati si de el, la nevoie.
Dar aici nu-i vorba numai de europeni. Poate ca si America de Nord astepta un cuvant de incurajare, ca sa nu mai vorbim de celelalte Americi, unde nici nu se stie clar daca domneste criza ca la greci, depresiunea ca la noi sau numai debusolarea, ca mai peste tot, scrie La Tribune.
Doamna Lagarde stie foarte bine ca FMI nu este un fel de casa de ajutor reciproc pentru cateva tari. FMI este o umbrela uriasa, menita sa acopere chiar si tarile emergente dar, in mare masura, acele tari care nici n-au ajuns sa lupte cu criza sau cu recesiunea, intrucat deocamdata lupta mai mult cu setea cu foamea si cu incaltamintea inexistenta.
Unii n-au nici interesul, nici vointa sa actioneze
De fapt, aici este cheia problemei. FMI este totusi o palarie mult prea mica pentru un glob atat de mare, dornic sa vina altii sa-l acopere cand ploua.
Cine are curiozitatea sa deschida portalul acestei institutii, ramane inmarmurit de multimea tarilor a caror
