Pe malul Someşului Mic, la poalele Feleacului, se consumă continuu eterna, şi pe alocuri, fascinanta competiţie între CFR Cluj vs. U Cluj. Este o „întrecere” complexă, pe multe niveluri şi care îşi are originile în urmă cu zeci şi zeci de ani. Este normal? Cu siguranţă, căci competiţia sau concurenţa ridică nivelul competitorilor, fiecare dorind să-l întreacă pe celălalt, însă în momentul în care la mijloc intervin ambiţii personale, prosteşti sau bani, totul se transformă în circ.

O nouă etapă, deloc plăcută pentru suporterul clujean, se consumă în prezent, când „întrecerea” dintre cele două cluburi se mută la tarabă: cine are dreptul şi cine nu să joace pe noua Cluj Arena? Unii invocă tradiţiile, alţii costurile, în fine, restul, invocă drepturi.

Ei bine, toţi au dreptate în cele din urmă, „universitarii” clamează tradiţia fostului Ion Moina, a poziţionării într-un spaţiu „definit” de timp ca fiind alb-negru, lucru de înţeles cu precădere când doreşti, în sfârşit, să te identifici cu „acasă”. De cealaltă parte, „feroviarii” prin vocea celor din conducere îşi cer dreptul de cetăţean contribuabil al judeţului, dat fiind faptul că Consiliul Judeţean Cluj a construit acest stadion din fonduri proprii, adică din banii contribuabililor. Alt adevăr. O a treia categorie, cei care se consideră a fi „clujeni”, şi care sunt suporteri atât ai CFR-ului, cât şi ai Universităţii, par a adopta calea de mijloc, împăciuitoare. Situaţie greu de depăşit la prima vedere.

Dacă tot vorbim de tradiţii, puţini ştiu, sau dacă ştiu nu doresc să îşi amintească, faptul că în perioada în care CFR Cluj nu dispunea de stadion „modernizat”, iar aici nu vorbim de „era Paszkany”, deci practic nu dispunea nici măcar de fostele tribune în formă de „L” din „Gruia veche”, cele două echipe reprezentative ale Clujului, au evoluat mult timp pe Ion Moina. O săptămână evolua acasă CFR