Licitaţiile de bijuterii şi piese din argint au înregistrat, în ultimii doi ani, pe piaţa autohtonă, valori extrem de scăzute, mergând până aproape de dispariţie, comparativ cu vânzările de artă plastică, în special pictură. S-a pus întrebarea firească "De ce românii refuză să mai cumpere piese vechi de colecţie?", în timp ce piaţa mondială a bijuteriilor este în plină ascensiune. Evident, cauza acestui regres, aparent inexplicabil, îşi are originile în criza economică şi financiară de la noi, unde a cunoscut forme de manifestare cu totul aparte, spre deosebire de piaţa licitaţiilor de bijuterii (şi piese din argint) din Occident. Referitor la această stare particulară de lucruri, specialiştii domeniului au concluzionat, într-o primă etapă, că vinovate ar fi unele case de licitaţii care au pus în umbră comerţul cu piese de argint şi bijuterii în favoarea artei plastice. Doar câteva case de licitaţii autohtone au mai păstrat, o vreme, secţiunile "Argint" şi "Bijuterii", pentru a sfârşi prin a se alinia cerinţelor cumpărătorilor. Iată, de pildă, cum se finalizau licitaţiile cu obiecte din argint, la sfârşitul lunii iulie, la una din Casele bucureştene. Din cele 34 de loturi scoase la vânzare, au fost adjudecate doar cinci, precum: o scrumieră circulară, cristal şlefuit şi gravat, argint 835 marcat, la preţul 130 lei; trei rame circulare, argint 925 marcat, sec. XX, pentru 200 lei; vas şi bol, Kristall Glass, argint 800 şi 925 marcat, la preţul de 180 lei; oglindă de mână, argint 813 marcat, decor trandafir în repousse, din prima jumătate a secolului XX, la preţul de 300 lei, şi două rame dreptunghiulare, argint 800 marcat, motive frunze stilizate, pentru suma de 460 lei. S-au întors la proprietarii lor, între altele, următoarele piese: un platou circular din argint, estimat la 3.400 lei, o casetă neorococo, executată manual, argint 800 marcat, Germania, anul 1900,