Ocupată cu nunta lui Borcea, media românească abia a observat, la capitolul „alte ştiri“, mineriada chimică de la Râmnicu Vâlcea.
Vreo 300 de sindicalişti de la Oltchim au fost pe punctul de a-l linşa pe Wojciech Zaremba, reprezentantul acţionarului minoritar al combinatului vâlcean, compania germană Petro Carb Chem (PCC). Polonezul a fost bombardat cu nuci verzi (culese din curtea combinatului), înjurat vârtos şi stropit cu apă, să-i intre bine-n cap că pe tărâmul Olteniei proprietar e „poporul muncitor", nu fiteşce investitor! Trimisul concernului german a fost îndemnat să-şi ia tălpăşiţa, căci pe malul Oltului n-o să-i meargă cu „exploatarea omului de către om".
Nu ştiu ce hram poartă PCC în Germania sau în Europa şi nici nu mă interesează. Ştiu doar atât: că PCC deţine 14,4% din acţiunile de la Oltchim. Aceste acţiuni nu le-a furat, ci le-a cumpărat. Şi le-a cumpărat pentru că statul român le-a scos la vânzare. Atât timp cât nu există o hotărâre judecătorească prin care PCC să piardă statutul de acţionar al Oltchim, nimeni nu are dreptul să interzică participarea acestei companii, prin reprezentanţi, la Adunarea Generală a combinatului vâlcean.
Atitudinea ostilă la adresa acţionarului minoritar a fost încurajată de însuşi directorul general de la Oltchim, Constantin Roibu. Acesta conduce combinatul de două decenii, provocându-i pierderi uriaşe, de sute de milioane de euro. Şi cum acţionar majoritar continuă să fie statul român, prin Ministerul Economiei, pierderile au apăsat greu pe bugetul ţării. Susţinut permanent la nivel politic, Oltchim a fost, în toţi aceşti ani, ceea ce era Sidex Galaţi până la privatizare: o „gaură neagră" a economiei româneşti, bună doar să alimenteze firmele-căpuşă.
Prezentată drept o „manifestaţie spontană", revolta de marţi a fost pregătită cu multe zile înainte. În primul rând, de directorul Roibu, care a reve
