Mijlocasul de Faurei, Banel Nicolita reuseste "centrarea" carierei sale direct in careul francezilor de la Saint-Etienne. Una dintre cele mai galonate echipe ale fotbalului francez da o lovitura de imagine chiar presedintelui acestei tari, Nicolas Sarkozy care priveste incurcat primul transfer al unui jucator de etnie rroma in patria sa.

Banel Nicolita un jucator care nu este deloc sclipitor dar care se vorbeste la fiecare meci al Stelei, indiferent daca joaca, daca nu joaca, daca se afla sau nu pe teren, el ramane acelasi om muncitor si modest care da mereu senzatia ca vrea dar ca sta mai greu cu putinta.

Rolul acestuia in angrenajul echipei steliste expirase de mult, realizarile tehnice lipseau aproape cu desavarsire, doar vointa era la fel de constanta ca un metronom. Dar aceasta de multe ori compensa cel putin in fata fanilor stelisti care il priveau de multe ori cu o duiosie parinteasca. Patronul il vedea ca pe un patrimoniu national de neatins si totusi el trebuia atins odata de vreun transfer in strainatate.

Ironia sortii a facut ca mutarea sa se produca intr-un stat unde tiganii sunt priviti ca o problema grava de securitate nationala, desi asta nu e deloc relevant in Ligue 1, unde oricum Saint-Etienne si-a pierdut cu desavarsire orice stralucire glorioasa de altdata.

Similitudini sunt destule intre fosta si actuala echipa a lui Nicolita, amandoua traiesc din amintirile unor ani 80, unde faceau furori in Europa, titlurile nationale sunt si ele ceva de neatins mai ales pentru alb-verzi care nu l-au mai castigat din 1982, ba chiar au privit neputinciosi la tavalugul lyonez, marii sai rivali transformati in principala forta fotbalistica a "Cocosului Galic".

Nici anul acesta nu se anunta ceva mai promitator pentru ei, unde se vor zbate din nou, undeva la mijlocul clasamentului, dar ce este mai important pentru ex-stelist este c