De când Traian Băsescu a declarat că ia în calcul grozăvia cu comasarea alegerilor locale cu alegerile generale, toată lumea s-a simţit datoare să reacţioneze. Nimeni nu a explicat că nu pot fi aleşi arbitri în acelaşi moment cu jucătorii, că nu se poate construi temelia casei în acelaşi timp cu instalarea centralei termice la parter şi a aparatelor de aer condiţionat la etajul 2. Că unele naţiuni, precum Statele Unite, îşi aleg şi parlamentul în etape diferite, având ştiinţa îndelungată a echilibrului puterii, nu numai că localele şi parlamentarele la date diferite sunt lucruri sfinte. Vacarmul politic e general.

PDL a explicat pe diverse voci că e mult mai bine să fie toate alegerile în acelaşi timp şi că există soluţii constituţionale ca lucrurile să se petreacă întocmai. Nici Emil Boc, nici Roberta Anastase şi nici Cristian Preda nu au avut însă dezlegare de la Cotroceni să anunţe că şi prezidenţialele vor avea loc în toamna lui 2012. Nu şi-ar da preşedintele Băsescu un an de mandat pentru încă o economie, încă o tăiere, spre gloria deficitului bugetar?

PSD a spus că este de acord cu ţinerea alegerilor în acelaşi timp, dar cu condiţia ca ele să se ţină mai devreme, şi nu mai târziu. Adică la data la care erau programate localele, în iunie 2012, şi nu în noiembrie, luna parlamentarelor.

PNL a ezitat. Crin Antonescu a spus iniţial că dublarea alegerilor nu va fi o drama pentru USL, dar nici o mare afacere pentru PDL, dar că ar fi bine ca alegerile, de orice fel ar fi ele, să aibă loc când mai repede. După ce s-a adunat toată conducerea PNL la malul mării, liderul liberal a mai respirat o dată şi a declarat că partidul său nu e de acord cu amestecarea alegerilor nici în ruptul capului.

Episodul este extraordinar de relevant pentru oportunismul de care suferă marii lideri politici ai momentului. Deşi invocă permanent binele public, nici unul