Petrol, aur, argint, sare, uraniu, fier, gaze naturale, munti, mare, pesteri. Dar oamenii? Fac si ei parte dintre resursele naturale ale Romaniei, sau le intaresc conditia de a fi blestemate?
Subiectul "Rosia Montana" aduce din nou in atentia publicului necesitatea unor dezbateri nationale pe tema oportunitatilor noastre si a abilitatii de a le folosi. In istoria mondiala, teoria conform careia tarile sarace - si ma refer la cele cu sisteme politice rudimentare si institutii neconsolidate - n-au putut contoriza la avutia nationala zacamintele este verificata. Cu exceptia statelor arabe, unde nu vorbim despre democratii, dar unde, iata, linistea sistemelor care au functionat multa vreme este tulburata in numele lacomiei.
Ce fac romanii? In principiu, ideile vehiculate in aceste zile de Traian Basescu stau in picioare. Dormim pe munti de aur si cersim la porti straine, nu suntem in stare sa luam o decizie de teama costurilor politice.
La o analiza mai atenta, insa, implicatiile nasc posibilitati de discutie nenumarate, si din pacate, ele sunt viciate de faptul ca persoana care a readus subiectul in lumina reflectoarelor este politician. Daca Traian Basescu ar fi fost educator la gradinita din Bolintin, si n-am fi avut alegeri la anul, partidele politice ar fi reusit, poate, sa acopere tema fara sa doreasca sa intre in istorie drept heruvimi.
Ce spune presedintele? Ca o asemenea resursa ca cea de la Rosia Montana nu poate fi ignorata. Corect! Dar sa o exploatezi intr-o perioada de criza, sub impactul bursei, unde pretul aurului a crescut conjunctural, din dorinta oamenilor de a se pune la adapost, si poate scadea la fel, cand aceiasi oameni vor considera ca se afla in siguranta, nu este o decizie fericita. Mai ales ca beneficiarul aurului, cumparatorul, adica BNR, nu intentioneaza sa faca achizitii pentru a le revarsa pe p