Poate încă ne e prea cald, dar o să ne treacă. O să ne treacă chiar sudori reci, că din iarnă dispar subvenţiile pentru încălzire, iar salariile ni se vor duce aproape în întregime pe plata gigacaloriei.

Oare în treaba asta Guvernul procedează ca omul gospodar, care îşi face vara sanie şi iarna car, căutând adică din timp soluţii pentru a atenua şocul? Haidade! Aşa mult îi pasă de noi încât singura sa grijă e cum să facă să câştige alegerile la anul.

Când au apărut primele ştiri despre comasarea alegerilor locale şi parlamentare, la început n-am putut crede că e ceva serios, dar mi-am amintit că nouă, românilor, dacă ni se poate întâmpla ceva aberant, chiar ni se va întâmpla. Pe bune: suntem noi un popor căruia să-i pese că Guvernul se pregăteşte să ucidă până şi umbra democraţiei? Ei, aş!

Nicăieri în lumea civilizată nu se fac alegeri locale şi parlamentare dintr-un singur foc, tocmai pentru a nu pune toată puterea într-un singur pumn. Dar şi pentru că e chiar contra bunului-simţ elementar ca în una şi aceeaşi oală să faci o varză din salubrizarea oraşelor şi repararea drumurilor cu politica fiscală şi cea externă.

Îmi şi imaginez cât de conştienţi vor fi alegătorii treziţi cu şase urne în faţă şi cu şase buletine de vot în mână: unul pentru primar şi altul pentru consilierii locali, unul pentru preşedintele Consiliului Judeţean şi altul pentru consilierii judeţeni, unul pentru Senat şi altul pentru Camera Deputaţilor...

Cel mai mult mă revoltă, însă, falsul argument că prin comasarea alegerilor s-ar realiza marea economie de care Ţara are nevoie fiindcă e criză. Suma economisită ar fi (şi îl citez chiar pe premierul Emil Boc) de nici 30 de milioane de euro. Mult prea puţin în comparaţie cu ce pierdem, fiindcă firfiricii ăştia se fură din bugetul public într-o singură zi. Sau, dacă vreţi, suma asta e spartă pe câteva săli de sport ampla