Privind atent o hartă a Mării Caraibelor, observi cu uşurinţă cum lunga si îngusta Insulă Mare a Cubei îi separă apele albastre din nord, de Oceanul Atlantic, iar cele din nord-vest, de Golful Mexicului. Cei 1250 km lungime şi cei 100 km de lăţime medie ai insulei elongate sunt înconjuraţi de alte mii de petice de pământ, formând împreună arhipelagurile Colorados, Sabana, Camagüey, Canarreos şi Jardines dela Reina, cu o suprafaţă totală de 110.922 km pătraţi de pământ cubanez. Munţi şi palmieri, plaje mirifice şi corali, trestie de zahăr şi tutun – toate păstrează Cuba într-o aură de sălbăticie romantică, fără apus în epoca de glorie comunistă.

Un călător în Cuba poate epuiza în două zile pline oferta turistică a Havanei, oraş cu nuanţe multiple de tristeţe, culoare, decadenţă şi speranţă, încă deschis unei istorii controversate. Iar dacă acel turist a fost, într-un moment destul de îndepărtat, părtaş la un episod de viaţă comunistă în ţara de baştină, cu siguranţă nu va fi uimit când, intrând în sediul unei agenţii turistice din centrul capitalei, o doamnă extrem de plictisită şi nepăsătoare îi va prezenta două opţiuni pentru o zi plină departe de Havana: Varadero, pentru 12 ore de plaja sub umbrelele unui resort de cinci stele al vestitei statiuni, ori Viñales, ţinuturile sălbatice din vestul insulei. O alegere uşoară, într-o clipită, pentru un tur ce se va dovedi o intrare în lumea imaginară a unei Cube ce nu l-a cunoscut vreodată pe Columb.

Pe drumul ce leagă Havana de provincia Pinar del Rio ("pădurea de pini de lângă râu"), cele două ore de călătorie se umplu de imagini rurale simple şi verzi, în mersul lin al unui autocar confortabil, cu turişti supravegheaţi îndeaproape de un ghid zambăreţ şi un domn tăcut şi cenuşiu. Puţinele maşini întâlnite, şoseaua bună, dar fără indicatoare, şi satele modeste pe care le străbate vorbesc despre o ţară