Cunoscutul pictor oltean, un boem al Craiovei, a spus, oarecum ironic, că atunci când vinurile sunt vechi trece pe abstract

La cei 56 de ani împliniţi astăzi, pictorul Iulian Segărceanu a vorbit pentru GdS despre Branişte, locul cel mai frumos şi relaxant din universul său artistic, şi despre patimile actului de creaţie.

- Unii vă consideră nonconformist în viaţa de zi cu zi, dar şi ca pictor. Cum vă catalogaţi dumneavoastră?

- În primul rând, cred că sunt ultimul boem al Craiovei.

- Nu ultimul boier?!

- Nu. Aş vrea să fiu şi boier! Sunt nonconformist deoarece eu nu mă încadrez în nici un stil. Stilul meu este actul artistic, trăirea clipei, adică creaţia. Asta-i părerea mea despre... mine.

- Care-i părerea criticilor despre pictorul Segărceanu?

- Unii mă consideră nonconformist, alţii zic că sunt un pic expresionist. M-am dus şi eu un pic către modern, dar nu că am vrut, ci că aşa îmi cere mie sufletul.

- Acum, la 56 de ani, vă consideraţi un pictor împlinit sau pictura dumneavoastră încă este, într-un fel, o lucrare neterminată?

- Nu, pictura nu se termină niciodată... De altfel, în momentul în care ai pus mâna pe pensulă te consideri pictor, dar este greu să ajungi artist, să devii cu adevărat artist. De ce? Tot timpul trebuie să cauţi... Ştiţi cum spunea Picasso? L-a întrebat cineva pe Picasso cum de reuşeşte să realizeze pictura... Şi Picasso i-a răspuns: Eu nu caut, eu găsesc!

- Şi dumneavoastră ce aţi găsit în viaţa de la Branişte, acolo unde lucraţi majoritatea timpului?

- Aici sunt născut. Curtea casei mele este un atelier în aer liber, „Şcoala de la Branişte“, dacă aş putea s-o numesc aşa.

- Şi când va fi, cu adevărat, „Şcoala de la Branişte“?

- M-am gândit şi la asta, la o tabără de creaţie. Am posibilităţi de a caza vreo zece pictori în casa mea.

- Presupun că Branişte este c