Noaptea se înghesuie toţi cinci în patul care ocupă toată cămăruţa. Ziua, ca să aibă lumină, lasă uşa deschisă şi prin crăpătura mică de sub pământ pătrunde doar un firicel de soare. De mai bine de şapte ani, o familie cu trei copii locuieşte într-un beci. Nu au apă caldă, nici căldură, iar becul tras într-un hol mic e folosit rar, atunci când copiii îşi fac temele, "ca să nu consume mult", după cum ne spune mama lor, Gabriela Ghi­buşi.

Au zis bogdaproste când proprietarul unui imobil din "Ştefan cel Mare" i-a lăsat să se adăpostească în beciul rece, plin de igrasie, colcăind de şoareci. Pe atunci, mama ţinea în braţe un copil de 1 an şi ceva şi un altul de 3. Cel mare abia intrase în clasa I. "Suntem cinci fraţi la părinţi. Am avut un apartament, dar l-am vândut, şi fiecare s-a ales cu 110 mi­lioane de lei. Ca să putem sta în beci, soţul meu a dat 60 de milioane de lei proprietarului. Familia bărbatului nici nu vrea să audă de noi. Au zis că dacă aveam doar un copil, poate ne luau la ei, dar cu 3...", povesteşte femeia de doar 31 de ani, şi ochii i se înroşesc de lacrimi. Şi acum ţine minte cum a trebuit să râcâie pereţii de mucegai, să îi dea cu smoală, să toarne ciment şi apoi să arunce şi o mână de culoare, ca să înveselească puţin atmosfera îngheţată şi urât mirositoare din beci.

Duminică s-a întors din Italia. Luminiţa Dobrescu, câştigătoarea Cer­bului de Aur din 1969, i-a aflat po­vestea şi a chemat-o la ea să mun­ceas­că. N-a stat decât o lună. Dorul de copii nu i-a dat pace. N-a apucat să îşi strângă bine la piept băieţii, că s-a şi apucat de curăţenie. A zugrăvit pereţii, a aruncat canapeaua putrezi­tă de la atâta umiditate. Pe perete a atâr­nat iconiţe. Dar şi poza celor doi copii mai mici, frumos îmbrăcaţi, aşezaţi în bancă la şcoală. Pe o masă are televizorul primit în dar de oa­meni cu suflet bun. Alături, un fri­gi­der. O carpetă c