Un recent sondaj ne-a instiintat, ca si cum am mai fi avut nevoie, ca romanii sunt printre cei mai nefericiti din lume. In Europa doar bulgarii ar fi mai tristi decat noi, iar in lume doar locuitorii din Uzbekistan, Libia, Somalia, Irak sau Bangladesh ar fi si mai demoralizati decat romanii. Doar 16% dintre cei intervievati s-au declarat fericiti, in comparatie cu locuitorii din Danemarca, Suedia si Canada, unde peste 70% dintre respondenti au spus ca sunt multumiti de viata lor.
Cauzele nefericirii romanilor - lipsa banilor, grija zilei de maine si teama de a-si pierde locul de munca. Date seci si o realitate dureroasa - stam aproape la fel de rau cu moralul ca si locuitorii din tarile cele mai distruse ale lumii. Doar acolo unde razboiul a distrus viata si in tarile din lumea a treia, oamenii sunt mai nefericiti decat romanii. Ce poti sa spui dupa astfel de cifre? Impotriva cui sa te revolti?
Fericirea este o problema personala, care tine de fiecare individ in parte, ea poate fi rezolvata numai de la caz la caz, insa o minima acceptabilitate a nivelului de trai poate constitui o buna baza de la care sa pleci in cautarea fericirii individuale. Daca banii pentru care trudesti luna de luna nu iti ajung nici macar pentru a supravietui in minime conditii de semi-civilizatie, daca frica pentru ce poate sa aduca ziua de maine terorizeaza ora de ora, iar teama de a-ti pierde locul de munca te transforma intr-un sclav modern - atunci nu sansele de a spera la o viata fericita scad la zero.
Avem doua posibilitati. Sa ne ridicam ochii catre clasa politica. O varianta ar fi sa o socotim pe ea in primul rand responsabila pentru faptul ca am ajuns in acest punct. Daca printre cei mai fericiti ai planetei se numara locuitorii din tarile unde statul are un puternic cuvant de spus in politicile sociale si de asistenta, iar la noi actuala putere pr
