Am ajuns la Sighişoara, undeva după prînz. Zi călduroasă, nu foarte mulţi turişti. Iar cei care erau se învîrteau pe străzile înguste într-un ritm care nu ţinea cont nici de bătăile ceasului din Turn, nici de cele ale toboşarului.
Toboşarul e înalt şi mîndru. Poartă pe cap o bonetă de culoarea vişinei, cu un ciucure atîrnînd şic într-o parte. Face notă aparte şi cu cămaşa alb cu verde, dintr-un material lucios, în care cred că se încinge zdravăn cînd merge prin cetate în sus şi-n jos. Şi – nu în ultimul rînd – are agăţată de gît toba. E un „Premier“ primit din Olanda. Dar are şi o tobă medievală, care e la reparat de cîteva zile.
„Luume, luuume! Să ştie tăt natul! A fost ora 12 după miezul zilei şi nu s-a întîmplat nimic deosebit. Dar, la ora 8, după miezul zilei, se întîmplă ceva deosebit! La Sighişoara, la sala Baroc a Primăriei, în cadrul Festivalului de Muzică Academică, vom continua concertele, pentru toţi copiii de la 2 la 99 de ani! Intrareaaa este liiiberă. Moca. Facem să fie bine! Am zis!“
Copiii îl privesc curioşi. Uneori, îi adună în jurul lui şi cîntă sau face tot felul de giumbuşlucuri cu care-i vrăjeşte. E ca un Guliver în ţara piticilor. E înalt şi mîndru, spuneam. Doar unul e toboşarul cetăţii! Dorin Stanciu e absolvent al Universităţii de Artă şi Design din Cluj, masterand în pictură. De şase ani lumea îl ştie drept toboşarul cetăţii Sighişoara. Salută turiştii în 57 de limbi. Tocmai a văzut un japonez şi începe să turuie în limba lui mesajul de bun-venit. Japonezul e în al nouălea cer. Se luminează la faţă şi bate din palme bucuros. Apoi toboşarul o dă pe germană, pe engleză, pe… ţigăneşte!
„Facem să fie bine! Am zis!“
DE ACELASI AUTOR Vieţuitorul muntelui La capătul geografiei, unde poţi să cazi în mare În faţa şi în spatele calculatorului Cinematograful din insulăÎnainte să devină toboşar, a studiat temeinic „person
