Primii care au purtat impermeabile au fost soldaţii britanici din Primul Război Mondial care doreau să se ferească în acest fel de umezeala de pe câmpurile de luptă. Practice şi economice, trenciurile nu i-au lăsat indiferenţi nici pe marii creatori de modă, însă actorii au adus această piesă de îmbrăcăminte în ochii publicului şi au făcut-o celebră. Cine şi-l poate imagina altfel decât în trenci pe Humphrey Bogart în „Casablanca”? Sau pe Peter Falk, în rolul detectivului Columbo?

Încă din Antichitate, grecii şi romanii obişnuiau să se ferească de ploaie cu ajutorul mantalelor din lână. În Evul Mediu pelerinele făceau parte din moda de zi cu zi. Cei care au găsit însă o metodă eficientă de a ţine umezeala la distanţă au fost indienii din Amazon. Aceştia obişnuiau să-şi impregneze hainele şi încălţămintea cu o substanţă albă extrasă din arborele de cauciuc. Când, în secolul al XVI-lea, exploratorii europeni au ajuns în America au fost uimiţi de această inovaţie a indigenilor. Şi, bineînţeles, „au împrumutat” metoda.

Descoperirea scoţianului Macintosh şi primul client

Presiunile vieţii moderne şi nevoia de deplasare fără să te uzi chiar şi atunci când toarnă cu găleata i-au făcut pe oameni să experimenteze soluţii de îmbrăcăminte care să le asigure protecţie. Încercări de a inventa haine rezistente la apă au fost făcute încă din secolul al XVIII-lea de chimişti şi de industriaşi precum francezul François Fresneau (în 1748) şi scoţianul Jahn Syme (în 1815).

Folosirea cauciucului la confecţionarea hainelor nu a fost un succes de la bun început. Cauciucul făcea îmbrăcămintea greu de purtat. Dacă vremea era caldă, hainele deveneau moi şi lipicioase, dacă era rece, deveneau grele şi rigide. Problema a fost rezolvată în secolul al XIX-lea de către Charles Macintosh. În 1823, scoţianul Macintosh, fabricant de produse chimice, a descoperit o modal