Absolventul de clasa a XII-a se întoarce de la examen, părinţii îl asaltează:
- Hai spune, cum a fost?
- Nimic deosebit, numai că examinatorul s-a nimerit a fi o persoană foarte credincioasă, după fiecare frază spusă de mine ridica ochii spre cer şi repeta Doamne fereşte!
Cum românul ştie să fac haz de necaz, iată că bancurile despre Bacalaureatul 2011 nu au întârziat să apară. Şi dacă nu ar fi de râs cu siguranţă este de plâns cu lacrimi de crocodil. Nicio clipă nu mi-aş dori să fiu în pielea unui părinte a cărui odraslă susţine a doua oară şi tot degeaba examenele din cadrul bacalaureatului. Nu ştiu cine este vinovat pentru dezastrul din învăţământ, dar am convingerea că gradul redus de promovare nu ţine doar de clasa politică, ci mai ales de modelele promovate de societate. Copiii ăştia de la cine să înveţe, din moment ce sunt în permanenţă scoşi în faţă numai analfabeţi care nu au nici măcar bunul simţ să admită că au câştigat bani dintr-o întâmplare a sorţii, a tranziţiei prelungite.
Sunt sigură că ce s-a întâmplat anul acesta va fi o lecţie binemeritată pentru generaţiile care acum păşesc în anii terminali de liceu şi că poate peste doi, trei ani, promovabilitatea la examenul de maturitate va reuşi să depăşească 50% fără intervenţii, şpăgi şi camere de supraveghere.
Cu siguranţă se vor găsi destui pesimişti sau rău-intenţionaţi care vor încerca să anuleze ceea ce se face în acest moment pentru scoaterea acestui popor şi mai ales a tinerei generaţii din criza valorilor însă, de undeva, trebuie început. Şi slavă Domnului că existe suficiente căi de rezolvare şi cu condiţia ca părinţii pe de o parte şi şcoala de cealaltă parte să se implice mult mai mult. Eşecul Bac-ului din acest an are deja explicaţii tardive, viitorul este însă cu mult mai important şi fiecare putem contribui la îmbunătăţirea situaţiei. Dragi părinţi, nu mai cumpăr
