- cît mai poate continua? -

Toată lumea vorbeşte că Europa scîrţîie din toate încheieturile, sub apăsarea crizei. Casele de pariuri sînt deja deschise. Cine va pleca primul din zona euro? Grecia şi Portugalia, Spania, Italia? Sau, poate, însăşi Germania îşi va lua jucăriile şi va pleca? Cine va coborî primul barierele la frontiere şi va ieşi de facto din sistemul Schengen, decretînd că libera circulaţie în Europa a trecut deja în stadiul de vis romantic? Italia şi Franţa, care au introdus în această primăvară controale la graniţa comună? Danemarca, ţară care a suspendat deja Tratatul Schengen la frontiera cu Germania? Şi întrebările ar putea continua.

Dar, în timp ce se fac pariurile, ceva se întîmplă departe de ochii tribunei. Pur şi simplu, integrarea europeană continuă. Ba chiar, se adînceşte.

Pactul Euro plus, adoptat în martie de Consiliul European, şi pentru care România şi-a dat acordul, stabileşte deja măsuri de coordonare bugetară, control şi sancţionare a statelor care încalcă regulile de prudenţă. Măsurile anticriză din Grecia au fost impuse din afara ţării şi chiar s-a vorbit despre o cedare temporară a suveranităţii ţării.

Cu siguranţă, pentru cei mai mulţi dintre cetăţenii Europei, ziua de 7 august a fost doar una de vacanţă sau, pur şi simplu, o duminică precum oricare alta. Dar pentru politicieni şi finanţişti, ziua de 7 august este una istorică. În acea zi, preşedintele Băncii Centrale Europene a decis să cumpere obligaţiuni spaniole şi italiene. Dar nu oricum: ci sub condiţia ca Madridul şi Roma să impună noi măsuri de austeritate economică. Spania şi Italia nu au cerut un pachet de salvare, precum Grecia, Irlanda şi Portugalia, şi părea că liderii europeni nu pot interveni cu cerinţe pentru guvernele naţionale. A făcut-o Banca Centrală Europeană. Şi aceasta, în timp ce vorbim despre dezintegrarea Uniunii Europene şi triumfu