Episoadele in care Traian Basescu recurge la ranga pentru a inchide gura presei nu mai sunt de multisor o noutate. De cand a bagat de seama ca printre cardurile de jurnalisti ce intind microfonul spre a se adapa poporul de la izvorul intelepciunii s-au strecurat trimisi ai trusturilor media care-i masoara zilnic dumicatii, seful statului nu rateaza nicio ocazie de a le porunci sa nu-l mai descoasa cu prostii.
Problema este ca domnului Basescu nici nu-i trece prin minte ca printre palcurile de corespondenti pot exista si persoane care isi fac meseria pur si simplu. Adica se nimeresc unii care pun intrebari deloc pe placul naturelului prezidential fara nicio intentie de a-l ridiculiza, convinsi de justetea demersului. Iar daca presa mai este cainele de paza al democratiei, exact asta trebuie sa faca: sa vegheze ca mai-marii zilei sa nu derapeze, sa-i ajute sa nu deturneze lumea spre autoritarism si alte boli care perturba relatia fireasca, de parteneriat, intre stat si cetatean, unde primul este sustinut financiar de cel de-al doilea.
Nu am retinut ce a fost atat de suparator in micuta conferinta de presa sustinuta de presedinte pe santierul autostrazii Bucuresti-Ploiesti, doar replica acestuia catre un jurnalist: "cine v-a formulat intrebarile?"... sau cam asa ceva.
Boala grea, puterea asta. Daca ajungi intr-un moment cand orice virgula contrara propriei viziuni asupra managementului unei tari ti se pare un atac sub centura, si esti fericit doar cu inrerogatii de genul "sunteti multumit?", "ce indicatii le-ati dat?" si "nu-i asa ca ninge frumos?", sansa sa revii la luciditate este foarte mica. Si mi se pare ca Traian Basescu a facut pasul spre punctul de unde nu se mai poate intoarce.
Insa nu asta ma framanta. Ci calitatea jurnalistilor trimisi sa-l transforme pe presedinte in stiri, care parca-l imbie sa-i calce in pici
