Succesul pe care de decenii bune îl are un sport numit fotbal constituie probabil una dintre mărcile inconfundabile ale timpului nostru, un transfer de fervoare şi pasiune de la alte fenomene sociale ample şi, teoretic, de profunzime, precum politicul sau religiosul către unul (foarte) profan şi din ce în ce mai vulgar. Succesul repurtat de acest frumos sport atrage şi mîlul postmodern care, în România, ia forma unor personaje care de care mai controversate şi ciudate, în căutarea unei obsesive imagini sau a spălării şi transformării ei într-una onorabilă, cît mai onorabilă cu putinţă.

Cumpărarea, în schimbul unor sume astronomice (ceva mai mult de o sută de milioane de euro pentru următoarele trei sezoane!), a drepturilor de difuzare a meciurilor din campionatul românesc doar de către trei grupuri media (caimacul luîndu-l RCS RDS) a lăsat multe alte posturi în offside. Nemaiavînd meciuri live de transmis (pentru a nu-şi pierde dreptul de a emite, apelează la vechi reluări sau la transmiterea unor meciuri din campionate exotice, precum cel maghiar, cel finlandez sau cel bulgar – ne întrebăm cînd vom avea şansa de a urmări duelurile interesante din campionatul din Vanuatu sau Andorra), televiziunile de nişă au apelat la cea mai ieftină formă de a întreţine circul: talk-show-ul. Din cele observate, pînă şi mogulii fotbalistici s-au cam scîrbit să apară la aceste emisiuni a căror frecvenţă continuă probabil că îi plictiseşte (dar nu numai pe ei), intervin doar telefonic, îşi trimit aghiotanţii, directorii de marketing la care sînt asociaţi atît diverşi ziarişti cu largă expertiză în domeniu sau foste glorii al căror rol este important pentru că ele aduc înţelepciunea firului ierbii. Cazul postului Telesport, care a intrat în faliment, nu poate fi decît salutar. Sperăm ca şi alte asemenea frecvenţe inutile să-i urmeze exemplul, eliberînd puţin grila TV!

B