S-a trezit la prima oră a dimineţii, s-a uitat în jur, nu numai pentru a vedea de-i singur, ci şi pentru a depista ceva de valoare ce ar mai fi de vîndut, de prin curte. Găsi o sapă uitată pe rîndul de vie, un coş de nuiele plin ochi de porumb, un butoi dospit de soare, putina abia scoasă din pivniţă, aflată la fermentat, împreună cu varza ce rămase de cu iarnă, un cîine jigărit, pitulat, de soarele dimineţii, în spatele unei tufe de urzici, cinci găini, trei raţe, un porc, o duzină de papuci de plastic care mai de care mai schimonosiţi de atîtea umblete, zece pisici ce se frecau de dimineaţa pînă seara de picioarele tuturor, o masă de plastic incoloră, patru scaune scălîmbe de atîta călărit, zece uluci rămase de la gardul grădinii, două lighene de plastic sparte, o butelie goală... Fără să stea prea mult pe gînduri, înfăşcă coşul cu păpuşoi, îl fixă pe cadrul bicicletei şi ieşi tiptil, tiptil pe poartă. Şi apoi, pe aici ţi-e drumul... Pedală şi pedală, aşa cam vreo două ore bune… dar trecură repede că se gîndi numai la ea… Şi răcoarea dimineţii îi fu de ajutor… Şi se mai gîndi la ce-o zice nevastă-sa cînd va descoperi că iarăşi lipseşte ceva, de prin curte... „Ei, o să-i treacă“ se consolă repede. Să zică mersi că nu le luă butelia şi că poate va găsi el, într-o zi, bani şi pentru asta… da acu’ gîndul lui nu-i decît la Lisaveta…

DE ACELASI AUTOR Cui i-e frică de prostime? Ghearele lungi ale dregătoriilor Despre vrăjitori şi vrăjitoare „Sminteala limbii“: despre sudălmi şi ocăriŞi ajunse, aşa pe la prînzişor. Şi Lisaveta îl aştepta în prag. Găsise deja client pentru coşul de păpuşoi. Ce mai, femeie deşteaptă! Cumpărase deja rachiu, bere şi cîteva pungi de seminţe în contul banilor ce vor să vie… Ce mai, nu mai e alta ca ea! Şi se aşezară la masă şi se iubiră în felul lor… El cu-o sticlă, ea cu-o sticlă… Mai ziseră de una, de alta. Ea întrebă: „Ce face, mă,