- cîteva gînduri simplissime despre Roşia Montană -

Pe 4 august, Televiziunea Română realiza un sondaj, via Internet, privitor la desecretizarea contractului de exploatare a aurului de la Roşia Montană. Rezultatele au fost şocante: cam o treime dintre intervenienţi (am inventat ad-hoc acest cuvînt oribil spre a sublinia că nu a fost o băgare-a-microfonului-în-gură, pe stradă, ci cădea în sarcina votantului să intre pe site, să desfăşoare nişte proceduri etc.) votaseră nu ştiu/ nu mă interesează.

Imaginaţi-vă: în jur de trei mii de oameni care au, n-au treabă, pînă la ora jurnalului – 8 trecute fix, seara – votează nu „NU vreau să se desecretizeze acest contract“, ci „nu mă interesează“. Puţine voturi în acest (non)sens au avut şi comentarii; dar acolo unde acestea au existat, au atins, zic eu, limita savurosului – ceva în genul: „În loc să vă ţineţi de sondaje ar trebui să faceţi ceva util pentru ţară, de exemplu să creaţi nişte locuri de muncă, aşa cum face RMGC.“

Las în seama cititorilor să judece dacă TVR-ul trebuie să fie, printre altele, şi un mare provider de locuri de muncă (mai ales că plătim abonament...), ca şi să înţeleagă, sub raport uman, efortul ciudat al unui număr impresionant de persoane de a spune, cum nu se poate mai clar şi răspicat, că... n-au nimic de spus.

Scopul meu e altul. Eu mai cred că mintea-cea-bună a României nu e neapărat la politicieni; aceştia, ce-i drept, iau deciziile; în rest, i-aş asemăna mai degrabă cu un soi de creier primitiv, foarte bine plasat, în ce priveşte capacitatea de a impune acţiunea, dar altfel visceral, capabil doar de un fel de reflexe foarte condiţionate. Cred că inteligenţa noastră „cea adevărată“ e diseminată prin societatea civilă; şi că, atîta cîtă e, produce – local – multe idei bune.

Dintre acestea, vreau să le centralizez/ recapitulez aici pe cele privitoare la chestiunea