Toată lumea ştie cum se iese, cu maşina, din Bucureşti spre Giurgiu. Mai ales vara. Aglomeraţie, căldură, praf şi multă neamprostie, adunate laolaltă în trafic. Dar dacă pleci în concediu, toate devin suportabile la gândul că "scapi", fie şi pentru o săptămână. Vei fi alt om, te vei gândi la ale tale şi le vei pune în ordine. Niciodată nu se întâmplă chiar aşa, dar întotdeauna eşti convins că vei reuşi să o faci. În fine, te concentrezi la drum, după Călugăreni îi dai "talpă" şi la Oinacu faci stânga spre vamă. Arăţi paşapoartele (sau buletinul), le spui repede unde mergi vameşilor plictisiţi, plăteşti taxa de pod şi "valea" spre Ruse, direct prin hârtoapele menţinute cu grijă, de cel puţin 20 de ani. Dacă nu ţi s-a urât încă de peisaj, opreşti în dreptul "travel free"-urilor şi intri să caşti ochii la parfumurile, ceasurile şi băuturile originale, "made in Germany". „"Vignetătă", că nu-i de glumă! După ce ai intrat în Bulgaria începi să cauţi cu încordare o benzinărie în care se vând şi vignete. Cele pentru şapte zile se găsesc mai greu, dar ai şanse să prinzi. Dacă nu, asta e!, îţi iei vignetă pentru o lună. Tot e mai bine decât să rişti o conversaţie cu "miliţienii"bulgari, care nu înţeleg mai nimic în engleză şi care, în cele din urmă, "te ajută" să bagi mâna adânc în propriul portofel. În orice caz, mergând pe drumurile vecinilor noştri de la sud, nu poţi să nu recunoşti că plata vignetei este mult mai justificată la ei decât la noi. Acest "exerciţiu de sinceritate" va fi dus până la capăt şi transformat în convingere intimă odată ce te vei apropia de Sofia. Comunismul îşi dă duhul la periferie Intrarea în oraşul de la poalele Muntelui Vitoşa nu diferă foarte mult de zona Lujerului. Ba chiar Militariul nostru pare mai îngrijit. Blocurile lor "jivkoviste", de un gri murdar, sunt într-o stare avansată de degradare. Ce-i drept, sunt mascate de copaci stu